Vladinsky, pictorul vedetelor

 

Ultima sa creație este o pictură în mărime naturală a campionului mondial de box Anthony Joshua * lucrarea va pleca astăzi în Anglia și va fi oferită la finalul meciul de box Anthony Joshua – Joseph Parker, lupta începutului de an 2018 * ”Bătălia greilor” este programată pe 31 martie pe Principality din Cardiff, Țara Galilor, cu titlurile IBF, WBA (Super) și IBO (Joshua) și WBO (Parker) pe masă

 

 

Vlad Marian, pe numele său de artist Vladinsky, este un pictor de 29 de ani din Onești (oraş de lângă Transilvania, cum îl caracterizează) și a ajuns să fie cunoscut mai mult în străinătate decât în localitatea sa natală sau în România. A avut expoziţii personale în Europa, dar și la galerii de artă din New York, Chicago, Los Angeles, Miami. Are succes, lucrările sale fiind vândute în diverse părţi ale lumii. Iar prețurile sunt după buzunarul fiecăruia -între 300 și 7.000 de euro.

45 de ore pentru un tablou

Ne-am întâlnit marți în atelierul său de la Casa de Cultură din Onești unde Vlad tocmai făcea ultimele retușuri la un tablou în mărime naturală ce îl înfățișează pe campionul mondial de box Anthony Joshua și îi va fi oferită sportivului la finalul meciul cu Joseph Parker, „Bătălia greilor” programată pe 31 martie pe Principality din Cardiff, Țara Galilor, cu titlurile IBF, WBA (Super) și IBO (Joshua) și WBO (Parker) pe masă. „Nu l-am văzut niciodată în realitate, dar îmi place ca sportiv. Am făcut lucrarea după mai multe ilustrații și sunt convins că îi va plăcea. Am încredere foarte mare în el și sunt sigur că pe 31 martie își va păstra poziția! În perioada următoare această lucrare va ajunge în posesia lui”. Cu intermitențe, Vlad a lucrat la tablou în jur de 45 de ore, iar astăzi (joi, n.r.) lucrarea va pleca spre Anglia.

Aceasta este ultima creație, însă în cei șapte ani de carieră artistul a realizat numeroase portrete superbe, printre care și o interpretare artistică a Deliei. „După multe încercări eşuate în diferite domenii de activitate am zis gata, până aici, ori devin un SAS (sclav al serviciului) muncă de birou de la 8:00 la 16:00 ori îmi asum riscul, fac ce îmi place şi munca devine plăcere. Adică un vis, un loc care să mă satisfacă, un colţ dedicat creaţiei, distracţiei, spontaneităţii şi, cel mai important, al libertăţii de a nu avea obligaţii, frustrări, nervi, oboseală. Deşi trebuie să recunosc că uneori ajung până la epuizare şi constat că trebuie să mă opresc şi să fac o pauză de câteva zile”, spune Vladinsky.

Despre el, criticii de artă spun că știe ce vrea şi se impune ca un artist modern, bine orientat şi hotărât în atingerea obiectivului său. Obiectiv pe care și l-a fixat în urmă cu șapte ani, când și-a descoperit vocația. „Era 2010 și simțeam nevoia să fac altceva față de ceea ce făcusem până în acel moment. Aveam nevoie de ceva în care să cred și cu care să îmi ocup tot timpul. Îmi plăcea să desenez, dar nu știam cum aș putea să valorific treaba asta. La fel de mult mi-ar fi plăcut să știu să cânt la un instrument însă am avut viziune și am înțeles că pentru a cânta, fie ai voce, fie studiezi un intrument, nu era suficient să mă pun la pian să apăs pe clape și să sune a Chopin, însă în viziunea mea, un set de culori și o pânză goală era suficient pentru ceea ce vroiam să experimentez”, a spus artistul. După ce a văzut rezultatul, s-a bucurat. „Trebuie să înțelegem că oamenii care vor să meargă pe lună, oamenii care trec oceanul înot sau cei care urcă pe cei mai înalți munți nu o fac pentru a demonstra ceva, eu cred că o fac în primul rând pentru că asta este și asta vine din interiorul lor și trebuie să se exprime astfel cu orice preț. Asta am ales din clipa în care m-am îndrăgostit de ceea ce fac, am ales să nu am o explicație concretă pentru ceea ce fac, am ales să experimentez cu lucrurile pe care sunt convins că pot să le fac și mai presus de toate am ales să nu jignesc pe nimeni cu ceea ce reușesc să fac”, mărturisește artistul oneștean.

Ca artist, el se definește într-un mod cu totul original: „Tot timpul când am fost copil am simțit că trebuie să îmi găsesc un mod de a mă exprima. Anii au trecut și visele din copilărie se îndepărtau tot mai mult până când într-o zi am decis să merg către ceea ce mă striga. Nu știam exact ce vreau și unde trebuie să ajung, probabil nu știu nici acum unde trebuie să ajung, însă sunt sigur că am luat-o pe unde trebuie”. I-ar fi plăcut să încerce chitara sau poate pianul, îi place fotografia, însă crede că modul de creație nu l-ar fi făcut să interacționeze mai direct cu ceea ce ar fi făcut. „Să iau pensula în mână și să îmi las mâna în mod natural să umble pe pânză a fost pentru mine găsirea a ceea ce căutăm. La început, am vrut să fac totul cât mai natural și să fac ceea ce îmi place, nefiind conștient de faptul că aș putea deveni cineva, iar motivația aceea o găsesc în fiecare zi pentru că știu de unde am pornit și câte lucruri am reușit să fac”, a mai spus Vladinsky.

Florin CRĂCIUN

 

„Cel mai important este că am realizat că tot ceea ce fac trebuie să împărtășesc cu cei din jurul meu, pentru că la fel cum urechile experimentază muzica, așa și ochii experimenatază arta vizuală” – Vladinsky