Omul si astrele – „as above, so below”

 

Cum a inceput totul?

Consultarea horoscopului a devenit, intrucatva, un gest firesc, dar totodata nepurtator de semnificatii adanci: el face parte din peisajul cotidian si este unealta in ordonarea vietii de zi cu zi, si totusi, dincolo de aplicabilitatea sa practica, horoscopul este, de fapt, un indice grafic de evolutie a sufletului si un instrument de cunoastere si autocunoastere cu o vechime egala cu aceea a omenirii.

De fapt horoscopul este un instantaneu, o plasare in timp si spatiu a unei nasteri si o amprenta singulara fie a unei persoane, fie a unui eveniment, fie chiar a unei natiuni, de fapt a tot ceea ce exista si are un moment de nastere sau de infiintare. Insa pentru a intelege ce anume este un horoscop, va trebui sa urmam pasii firesti si sa incepem prin a intelege ce este astrologia sau stiinta astrelor. Departe de a fi un sistem de superstitii si credinte fara niciun fundament concret, astrologia este o stiinta in aceeasi masura in care si psihologia este una: nu este o stiinta esentialmente empirica, care sa se conformeze logicii newtoniene (si anume ca universul ar fi exclusiv de natura materiala, palpabila, cuantificabila), insa validitatea ei nu este mai putin plauzibila datorita acestui fapt. Astrologia opereaza pe baze astronomice (candva astronomia si astrologia erau unitare) si matematice in aceeasi masura in care cuprinde in ea mitologie, metafizica sau psihologie/psihanaliza. Daca in trecut ea avea un caracter ocult sau ezoteric, in ultimul secol a dobandit un caracter tot mai vadit exoteric: in momentul de fata, aproape ca nu exista om care sa nu fi auzit de ea sau care sa nu-si parcurs macar o data horoscopul (fie cel personal, fie cel periodic, general-valabil pentru zodia sa natala intr-un anumit interval de timp).

Atat pentru cei care isi citesc cu febrilitate horoscopul zilnic/ saptamanal/ anual, cat si pentru scepticii care resping vehement orice validitate a observatiilor astrologice, am pregatit o mica introducere in astrologie: ce este, cum functioneaza, ce inseamna o harta natala, ce insemnatate poate avea horoscopul periodic pentru fiecare persoana in parte, etc. Cred ca este un demers la fel de folositor si pentru cei care nu coboara din pat pana nu afla daca astrele le sunt favorabile in ziua respectiva, si pentru cei care spun ca "astea sunt superstitii si nu au nicio valoare".

In primul rand, CE anume este astrologia? Numele ei provine din alaturarea a doi termeni grecesti (din nou grecii!), "astron" (stea, astru) si "logos" (cuvant), definind astfel limbajul astrelor. Stiinta veche a antichitatii, astrologia era sinonima cu astronomia, separarea celor doua stiinte venind dupa milenii de ingemanare a lor. Traind in mijlocul naturii si vegheat de stele, omul din vremuri stravechi era profund impresionat de misterul in mijlocul caruia vietuia: trecerea de la zi la noapte, pozitiile pe cer ale stelelor si planetelor, pozitia si forma diferita a Lunii de la o zi la alta, ciclicitatea atat de precisa a anotimpurilor si a perechii zi-noapte, toate acestea reprezentau mistere si motive de fascinatie pentru fiinta umana.

Ziua isi desfasura activitatile obisnuite: vanatoarea, munca pamantului, cresterea copiilor, in vreme ce noaptea, in mijlocul umbrelor, se deschideau misterele cerului si se facea vazut cosmosul in toata splendoarea sa stelara. Martor al infinitului si parte intrinseca din natura, de la un an la altul omul a invatat a distinge ca exista o ciclicitate in natura inconjuratoare, atat in succesiunea noapte-zi cat si in aceea a anotimpurilor, dar totodata si in aceea a pozitiei astrelor pe cer. In primul rand a observat astrul cel mai vizibil si mai impresionant de pe bolta cereasca: Luna, cea ce isi schimba chipul sistematic de-a lungul unei succesiuni de 29 de nopti si care apare cu un chip diferit in diferite portiuni de pe cer, cand rotunda si lucitoare, cand numai cu o parte a chipului sau, diminuandu-se treptat pana la disparitie, reaparand din nou dupa trei nopti.

Traind in mijlocul naturii, hranit de ea si in perfecta armonie cu aceasta, avand deasupra un acoperis impanzit de stele, lipsit de electricitate (despre care noi credem acum, cu emfaza, ca ne face superiori omului acelor vremuri) si prin urmare cu nopti si nopti la dispozitie in care sa isi intinda privirile pe verticala, catre minunatiile de deasupra sa, omul, fiinta cugetatoare, a sfarsit prin a intelege ca tot ceea ce il inconjoara are o logica intrinseca, o ordonare perfecta intr-un cadru care se intinde dincolo de ceea poate el cuprinde cu ochii, pana in infinitate. A inceput prin a personifica astrele si a le atribui insusiri omenesti pentru a stabili o punte de legatura intre el si cer. In viziunea sa, stelele si planetele erau fiinte luminoase care isi duceau existenta intr-un alt plan, insa paralel cu cel de pe Pamant.

In mii si mii de ani de scrutare a cerului, a ajuns sa inteleaga ca daca Luna este intr-un anumit loc de pe cer cand isi planteaza granele, acestea cresc mai bogate si sunt mai rezistente, de asemenea ca nasterea unui copil atunci cand un anumit astru se gaseste la orizont va fi in directa legatura cu o anumita caracteristica a acestuia (poate va fi o fire mai voluntara si combativa, sau va avea un trup armonios si un chip placut, etc). Periodicitatea ca si chintesenta vietii terestre nu putea sa nu se faca observata, iar corelarea acesteia cu pozitia astrelor a devenit, in timp, si ea evidenta, evolutia stelelor gasind intotdeauna un corespondent pe Pamant in fenomene sau evenimente cu caracter repetitiv.

 

 

http://www.one.ro