„Haiducul” Pâslaru şi aberaţiile

Ministrul tehnocrat al Muncii este un adevărat „haiduc” al acestui popor, care vrea să aducă prosperitate românilor luând de la bogaţi şi dând la săraci. Astfel, la final de mandat Dragoş Pâslaru este de părere că alocaţiile copiilor ar putea fi mărite dacă familiile cu venituri peste medie ar da dovadă de spirit civic şi nu ar mai încasa aceşti bani. „În general, măsurile de protecţie socială într-un stat ar trebui alocate către cei care au nevoie de banii respectivi. Alocaţia pentru copii se dă fără să se ţină seamă de venitul familiei, iar paradoxul e că alocaţiile pentru copii nu se dau automat, ele se cer. Dacă te uiţi la repartiţie, vom constata că foarte puţini din oamenii care au peste veniturile medii din ţară nu îşi exercită dreptul de a lua cei 84 de lei pe lună. Mie mi se pare acest lucru o lipsă de coeziune. Mie mi se pare că putem creşte alocaţiile copiilor din familiile amărâte prin simplul fapt ca cei care sunt cu veniturile peste medie să renunţe voluntar la a mai cere aceste sume de la stat. Dar acest lucru cere civism, unitate, coeziune, să înţeleg de ce o fac şi să am garanţia că statul distribuie cei 84 de lei de la mine la familiile nevoiaşe”, a declarat Pâslarul, bazându-şi afirmaţiile, aşa cum singur recunoaşte, pe „păreri personale”, fără a avea o situaţie a familiilor care câştigă peste medie în România şi care sunt dispuse să renunţe la acest ajutor bănesc.
În ultima zi pe post de ministru, după un mandat de opt luni, acesta a mai precizat că nici ajutorul oferit pentru încălzirea centralizată nu se face în mod corect, deoarece banii nu sunt alocaţi celor fără posibilităţi, ci mai degrabă celor din pătura de mijloc şi de top a societăţii. „Statul subvenţionează mai mult persoanele cu venituri mai mari decât pe cei mai săraci, pentru că cei săraci nu sunt racordaţi la sistemele publice de încălzire, ei sunt pe lemne, pe alte lucruri. Deci, practic, subvenţionez toate acele mari ansambluri de locuit noi. Dar cine avea tupeul să ridice aceste lucruri în anul electoral?”, se întreabă retoric Pâslaru.
În aceste condiţii, ne întrebăm şi noi de ce acest „haiduc” tehnocrat nu a tras aceste semnale de alarmă cât timp mai putea schimba ceva prim prisma funcţiei de la Ministerul Muncii, preferând să-şi dea cu părerea şi să „vină cu soluţii” salvatoarea în ultima zi a „domniei“ sale. Poate datul cu părerea din pragul uşii este o practică tehnocrată necunoscută încă...
Anca BURNICHE