Adevărata cale spre unificare

Zilele trecute, ministrul român de externe Teodor Meleşcanu făcut precizarea că declaraţiile de unire adoptate de mai multe consilii locale din cele două ţări nu au valoare juridică şi nu afectează în nici un fel relaţiile dintre cele două ţări. Meleşcanu a afirmat că, din punctul său de vedere, „declaraţiile privind unirea pe care le-au adoptat mai multe municipalităţi sau conduceri de comune sunt de fapt expresia unei dorinţe de a fi mai aproape de România”. Ministrul a mai reliefat situaţia complexă a Republicii Moldova între Uniunea Europeană şi Rusia concluzionând însă că orice acţiune venită dinspre România este binevenit.

Într-adevăr, situaţia republicii Moldova este complicată. Pentru ca unirea să fie perfect legală sunt necesare acordul Parlamentului (cu 2/3 din voturi), acordul preşedintelui şi referendum. Nu este de dorit ca România să ajungă la scenarii condamnate de opinia publică internaţională, precum referendumul din Crimeea, organizat fără acordul Parlamentului de la Kiev, sau al celui mai recent din Catalonia, nerecunoscut de Parlamentul de la Madrid.

În cazul Republicii Moldova preşedintele Igor Dodon este un admirator al lui Vladimir Putin şi doreşte să integreze ţara în structuri economice controlate de Federaţia Rusă. Parlamentul are o majoritate proeuropeană fragilă, dar în rândul cărora celor care ar vota eventual unirea cu România este redus. La aceasta s-ar mai adăuga şi o acutizare a conflictului cu Transnistria, care ar putea scăpa de sub control. Şi aceasta, în condiţiile în care până acum s-au făcut eforturi serioase pentru ajungerea la un compromis.

În acest caz, ne putem întreba la ce folosesc aceste declaraţii de unire? Răspunsul este simplu - ele sunt mai mult decât necesare, dar, din păcate, nu suficiente. Ele sunt necesare întrucât arată fermitatea celor care doresc unirea şi semnalează că acolo este o problemă. Nu sunt suficiente, însă, întrucât trebuie realizate mai multe acţiuni coerente şi constante.

Acţiunile României în legătură cu Republica Moldova nu trebuie să se limiteze doar la declaraţiile de unire şi doar la momentul festiv prilejuit de marcarea centenarului. Ele ar trebui să se urmărească dezvoltarea relaţiilor economice dintre cele două ţări. Atragerea mai multor fonduri de la Uniunea Europeană ar genera o creştere economică mai mare în România, iar aceasta ar crea mai multe locuri de muncă ce ar putea fi ocupate de basarabeni. Mai mulţi bani europeni însemnă mai multe afaceri, inclusiv în Republica Moldova, infrastructură mai bună şi mai multe burse acordate studenţilor moldoveni.

Românii au început procesul de modernizare şi europenizare în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în condiţiile în care tot mai mulţi fii de boieri şi-au trimis copii la studii în Occident. Basarabenii au început să devină tot mai apropiaţi de proiectele unirii şi integrării europene tot pe măsură ce au început să vină la studii sau la muncă în România. Prin urmare, calea spre unificare nu poate fi alta.

Daniel-Valeriu BOBOC