Motivare CCR/ Judecătorii explică de ce nu se poate interzice amnistia și grațierea prin Constituție

 Curtea Constituțională a respins inițiativele legislative ale PNL-USR și PSD de revizuire a Constituției. Decizia a fost luată cu unanimitate de voturi. Judecătorii au decis acest lucru deoarece interzicerea amnistiei și grațierii faptelor de corupție depășește limitele de revizuire a Constituției.

 În motivare, CCR explică faptul că în legea fundamentală este prioritar dreptul cetățeanului și nu interdicțiile, tocmai de aceea o astfel de interdicție trebuie stabilită prin lege. ”Constituţia, de principiu, trebuie să realizeze o diviziune coerentă şi complementară a funcţiilor puterii publice între autorităţile publice de rang constituţional, revenind Curţii Constituţionale competenţa ca, în ipoteza unor conflicte apărute în interpretarea normelor constituţionale, să tranşeze problema de drept constituţional.”, arată judecătorii în motivare.

CONSULTAȚI AICI ÎNTREAGA MOTIVARE A CURȚII CONSTITUȚIONALE

28. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că puterea publică în mod axiomatic are caracter unic şi organizat, iar, în sistemul de drept continental, instrumentul juridic primar care ordonează puterea publică este actul fundamental al statului. Acesta, prin natura sa, implică, pe de o parte, o dimensiune constitutivă, care vizează stabilirea/instituirea puterilor statului şi a autorităţilor publice fundamentale, şi, pe de altă parte, o dimensiune atributivă, care vizează conferirea şi definirea atribuţiilor/competenţelor autorităţilor publice antereferite. Aşadar, puterea publică nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune diviziunea funcţiilor între diferitele autorităţi publice, iar în privinţa celor de rang constituţional aceasta îşi are, în mod evident, temeiul direct şi originar în Constituţie. Prin urmare, Constituţia, de principiu, trebuie să realizeze o diviziune coerentă şi complementară a funcţiilor puterii publice între autorităţile publice de rang constituţional, revenind Curţii Constituţionale competenţa ca, în ipoteza unor conflicte apărute în interpretarea normelor constituţionale, să tranşeze problema de drept constituţional.

29. Constituţia poate dispune limitarea puterii publice, aşadar, a autorităţilor publice, în beneficiul cetăţeanului sau a unor valori de interes general pentru a evita abuzul de putere. De aceea, Constituţia este cea care consacră drepturi/ libertăţi fundamentale, dându-le o redactare normativă, şi, prin urmare, nu le poate afecta/ suprima, sens în care art.152 alin.(2) din Constituţie este neechivoc. Rezultă că protecţia constituţională a cetăţeanului este ascendentă, astfel că şi revizuirile constituţionale trebuie să acorde o protecţie din ce în ce mai sporită drepturilor şi libertăţilor fundamentale [în accepţiunea art.152 alin.(2) din Constituţie protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale poate cunoaşte doar o orientare ascendentă – Decizia nr.80 din 16 februarie 2014, par.65]. Totodată, Constituţia protejează interesul general realizând un just echilibru între acesta şi drepturile/ libertăţile fundamentale [a se vedea, în acest din urmă sens, Decizia nr.799 din 17 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.440 din 23 iunie 2011, în care s-a reţinut că extinderea intervalului temporal al reţinerii de la 24 la 48 de ore „răspunde obligaţiei statului de a asigura un just echilibru între interesul apărării drepturilor fundamentale ale individului şi interesul apărării ordinii de drept”].

30. Modificarea în discuţie vizează limitarea atribuţiei Parlamentului și Preşedintelui României de a acorda amnistia, grațierea colectivă sau grațierea individuală, după caz, pentru afirmarea unui interes general, respectiv acela de a se da efecte depline prerogativei Statului de a pedepsi [jus puniendi], prin eliminarea, în mod corespunzător, a dreptului său de a acorda uitarea/ clemenţa, ceea ce duce la executarea efectivă a pedepselor dispuse sau la considerarea ca executată a pedepsei numai pe considerente care ţin de conduita condamnatului în privinţa infracţiunilor de corupţie ca urmare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate. Revine Curţii Constituţionale sarcina de a stabili în ce măsură consacrarea constituţională a unei interdicţii de a acorda amnistie/ graţiere pentru „faptele de corupţie” pune în discuţie drepturi sau libertăţi fundamentale.