Primul mesaj public al părintelui CALISTRAT după ce a fost acuzat că a lovit două femei în curtea Mănăstirii Vlădiceni, Iași

Părintele Calistrat, slujitor la Mănăstirea Vlădiceni din județul Iași, a fost, în ultima perioadă, în centrul atenției, după ce a fost filmat lovind două enoriașe chiar în curtea mănăstirii. Abia acum însă, acesta a transmis public un mesaj în care expune partea sa de adevăr referitor la cele întâmplate

“După prima săptămână de post al bucuriei, am putut străbate cu mintea printre avalanșele de insulte care de care mai dure și mai pătimașe. Cuvinte grele, replici dure, tot felul de confecții verbale răutăcioase izvorâte din prisosul unor inimi pline de dreptate, justiție, adevăr, sau păreri bine construite în ceea ce privește o faptă negheobă săvârșită la un moment de neatenție și neluare aminte.
Un moment în care sigur Duhul Sfânt pleacă de la om, cum mi s-a întâmplat și mie. Ce se ruga regele David în psalm? “DUHUL TĂU CEL SFÂNT NU-L LUA DE LA MINE”. Evident, în prima clipă ești tentat să zici: satana!

Evident, nu este așa sub nici o formă, chiar de la el ar trebui să-mi cer scuze că i-am înmulțit osteneala demonică, stârnindu-i valuri de prieteni care și-au îndreptat artileria răutății asupra Bisericii în primul rând, au scuipat obrazul lui Dumnezeu, prin manifestarea mea infantilă și nedemnă, asupra celor două enoriașe cu un comportament nedemn de viața noastră creștină în Biserică, trebuia să iert: “De șaptezeci de ori câte șapte” (Sf.Evanghelie).
Mai întâi lui Dumnezeu și celor bine credincioși le cer iertarea creștină, pentru că le-am tulburat liniștea postului, a sufletului și a minții, prin prosta ieșire din fire, și gestul brutal de răfuială cu cele două femei mici sufletește și moral.
Scuzele nu folosesc la nimic, fapta este incalificabilă și demnă de pedeapsa primită, atât din partea superiorilor, a publicului, a societății consternate de un gest injust, pe fondul unor ambiții feminine, provocate în formă continuă, instigând la dezordine în timpul slujbelor, însă raportate la persoana mea, omul iute și neatent în momentul nedorit, s-au petrecut cele știute.
Simt că lecția de la Dumnezeu, a fost cu scopul de a vedea că sunt om cu slăbiciune și pot cădea în ispită, dacă nu am trezvie în minte. Acum cu mintea limpede, fără a mima vre o umbră de smerenie, sincer îmi asum întreaga greșeală petrecută, peste care poate s-ar fi putut păși în cu totul vre o altă formulă.
Mulțumesc deopotrivă creștinilor firești și obișnuiți, care au luat lucrurile așa cum sunt, apoi celor care au ales să se roage păstrând tăcerea, dar și celor care fie că mă cunosc din vedere, din auzite, din vorbe, zvonuri, mituri, povești sau legende, mai mult sau mai puțin reale, au avut atitudini foate aspre, le cer scuzele de rigoare, că am intrat în mintea sau sufletul dumnealor, să le perturb, liniștea, pacea sau gândurile prin acest subiect.
Nu sunt supărat, nici afectat, trebuie să mulțumim Domnului și pentru ocară. Am înțeles cât de bună este pacea și răbdarea, cum spune profetul Isaia: “Dă pricină înțeleptului și mai înțelept va fi” (Sf.Scriptură).
Într-adevar, de la acest incident izolat, care se putea întâmpla oricui, nu neapărat numai mie personal, s-a creat un suflu de răutate inimaginabil de tendențios și dușmănos, în mod inexplicabil, care a cuprins intreaga suflare.
Chiar nu am grija nimănui, am treabă doar în atribuția ce mă reprezintă, nu intru în intimitatea nici unei persoane neinvitat și nu mă ofer gratuit, nesolicitat, la dat sfaturi sau păreri cuiva.
Sincer mulțumesc lui Dumnezeu, pentru numărul mare de îngeri păzitori, de ocrotitori neștiuți și necunoscuți, care veghează atat de aproape și din scurt, mântuirea mea personală. Tuturor le mulțumesc de încredere și neîncredere, vă asigur de toată sinceritatea mea, de buna intenție, de tot binele pe care am căutat să-l lucrez în numele lui Dumnezeu.
Sunt ortodox convins, cred în toată învățătura Sfintei Scripturi, în suflet, în actul de mântuire, nu am intenții ascunse sau necreștine, sau neortodoxe, nu înțeleg de ce această aversiune sufletească bruscă față de un derapaj din neatenție.
Știu, că smerenia este temelia creșterii duhovnicești, de aceea regret că am fost subiectul acestui act nedemn de un ortodox și am judecat lucrurile neatent. Dar merg pe ideea că așezându-se lucrurile în normalitate, ne vom putea ierta unii pe alții, împlinind mai departe Legea lui Hristos.
“Iertați și se va ierta vouă”! (Sf.Evanghelie).
“Și ne iartă nouă greșalele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”.(Rugăciunea Domnească).
Post cu pace și multă bucurie în suflete”, este mesajul părintelui Calistrat Chifan, publicat pe una dintre paginile de socializare care îi poartă numele.