Project Snowblind Review

Project Snowblind Review

Science fiction-ul s-a impacat intotdeauna foarte bine cu shooter-le. De cele mai multe ori, viitorul omenirii in viziunea producatorilor este unul sumbru, dar in acelasi timp super tehnologizat, unde de obicei lupta nu se mai da intre natiuni ci intre mega-corporatii care doresc sa-si elimine adversarii prin orice mijloace. Si bineinteles, intotdeauna exista eroul a carui destin este controlat de jucator, care reuseste intotdeauna sa salveze omenirea. Project: Snowblind nu debordeaza de originalitate. Luat la bani marunti, el este de fapt o combinatie intre mai multe idei de succes. O combinatie reusita insa, care desi nu ridica in vreun fel standardele genului, va reusi sa va tina in fata monitorului pentru cele 8-10 ore cat dureaza singler-player-ul.

     Pentru fanii Deus Ex, Project: Snowblind li se va parea foarte familiar. Viitor sumbru al omeniirii? Este. Arme futuriste si gadget-uri high-tech? Avem. Erou imbunatatit cu tot felul de cyber-implanturi care ii ofera abilitati super-umane? Check. Personaj negativ care vrea sa conduca lumea? Nope, sorry … oh, who am I kidding, normal ca avem si asa ceva, ca altfel n-ar mai fi existat subiectul jocului: in viitorul nu foarte indepartat, se duc lupte crancene in Hong Kong, unde un general un pic sarit de pe fix a pus de un mic puci si acum ameninta sa dea cu bombardeaua in stanga si-n dreapta. Bineinteles, celelalte natiuni nu pot sa stea cu mainile-n san si trimit forte de mentinere a pacii care sa se lupte cu soldatii nebunului mai sus mentionat. Jucatorul va intra in pielea lui Nathan Frost, un soldat de abia ajuns in Hong Kong, care din pacate este aproape trimis pe lumea cealalta de catre o bomba inamica aterizata exact in curtea cartierului general aliat. Multumita insa tehnologiei medicale, eroul nostru este readus la viata sub forma unui cyborg, care acum beneficiaza de implanturi cibernetice in valoare de milioane de dolari.

     Desi povestea nu va castiga vreun premiu pentru originalitate, actiunea din Snowblind si mai ales ritmul de joc vor face ca acest mic neajuns sa dispara aproape complet. Cei care au jucat Deus Ex vor recunoaste imediat stilul arhitectonic al Hong Kong-ului, Snowblind imprumutand foarte multe elemente din jocul celor de la Ion Storm. Lucru care nu este deloc surprinzator daca ne gandim ca initial Snowblind a fost intitulat Deus Ex: Clan Wars, Eidos optand mai tarziu pentru schimbarea numelui. Probabil din cauza fiasco-ului Invisible War. Anyway. Snowblind poate fi considerat un Deus Ex cu partea de role playing redusa la minim, accentul fiind pus pe actiune. Foarte multa actiune. Si lupte intense cu un numar uneori impresionant de inamici, care te vor ataca din toate partile. Probabil cea mai mare calitate a sa este aceea ca nu te lasa sa respiri decat atat cat ai nevoie pana la urmatoarea lupta. Nici mai mult, nici mai putin. Da, nivelurile sunt lineare, neexistand modalitati alternative de a ajunge din punctul A in punctul B iar evenimentele scriptate sunt prezente la tot pasul, insa cei de la Crystal Dynamics au reusit sa lege toate aceste elemente intr-un tot unitar, singurii timpi morti din joc fiind cei in care urmaresti cut-scene-urile in-game realizate cu engine-ul jocului, care avanseaza povestea in momentele cheie sau fac tranzitia intre niveluri.

     Cu toate ca texturile din Snowblind sunt destul de sterse (efect secundar datorat faptului ca jocul este multi-platforma), level designerii au reusit sa creeze niste locatii credibile, unele fiind de-a dreptul impresionante, cum ar fi o opera transformata ad-hoc intr-un lagar de prizonieri din care jucatorul trebuie sa evadeze. Ploia abundenta, zidurile daramate si un efect subtil de glow reusesc sa creeze o atmosfera foarte apasatoare atunci cand te plimbi pe strazile distruse ale orasului, iar animatiile personajelor adauga si ele la credibilitatea lumii prezentate in joc. Voice acting-ul este multumitor spre bun, iar muzica se potriveste foarte bine cu actiunea de pe monitor, in timp ce efectele sonore reusite completeaza foarte bine ambianta sonora.

   Cu toate ca in majoritatea situatiilor veti fi insotiti de soldati aliati, nu veti putea sa-i controlati, lucru care va va permite sa va concentrati mai bine asupra actiunii. Oricum, datorita evenimentelor scriptate, degeaba te-ai fi chinuit sa iti tii in viata echipa, doar ca ea sa fie anihiliata de o singura racheta intr-un moment cheie al misiunii. Asa macar ai senzatia ca mai esti ajutat din cand in cand si ca nu porti aceasta lupta impotriva raului de unul singur. Pe langa arsenalul destul de vast pe care-l aveti la dispozitie, veti mai putea folosi si diverse abilitati speciale, gratie implanturilor cibernetice. Aceste abilitati sunt batute in cuie si nici nu le puteti imbunatati. Ce-i drept, nici nu va fi nevoie, intrucat ele va pot da un avantaj destul de mare in fata adversarilor, efectele lor variind de la incetinirea timpului (stil Chaser sau Max Payne) si pana la crearea unui scut care va face aproape invulnerabil sau un vision mode care va permite sa detectati inamicii prin ziduri (lucru care se va dovedi folositor spre finalul jocului, cand veti primi o arma care poate sa traga prin pereti). Un lucru demn de mentionat este ca folosirea puterilor nu este obligatorie pentru a termina jocul, insa ele va vor face in anumite situatii viata mult mai usoara. Inamicii cu care va veti confrunta nu sunt complet batuti in cap, stiind sa se fereasca in lateral de gloantele voastre, sa arunce cu grenade atunci cand va ascundeti dupa un obstacol sau sa cheme ajutor daca sunt depasiti de situatie. Iar in anumite sectiuni va exista posibilitatea sa preluati controlul unor roboti sau sa h4x0riti niste turete de securitate, cu care sa va eliminati mai usor inamicii, dar la fel de bine puteti sa le explicati personal cine e cel mai tare cyborg din oras.

     Dupa ce ati terminat campania single-player, puteti sa incercati unul din cele 8 moduri de jocuri din multiplayer, fie in LAN sau pe Internet: Deathmatch, Team Deathmatch, Hunter, Capture the Flag, Fast Capture the Flag, Assault, Tactical Assault sau Quick Demolition, avand de ales intre 6 clase: Grunt, Heavy, Scout, Sniper, Agent si Berserker. Ce-i drept, server-le online sunt destul de golase, iar Snowblind nu are nimic cu care sa ia fata titlurilor dedicate exclusiv multiplayer-ului, asa ca atractivitatea pe termen lung a jocului este destul de redusa, mai ales ca rejucabilitatea campaniei single-player este aproape nula.