„Detectivii” lui Sherlock Holmes fac investigaţii la Iaşi

 

 

În holul răcoros, paşii fac un zgomot ciudat pe plăcile de marmură. Când şi când, se aud şoapte, uşoare zgârieturi şi câte o uşă izbită de perete. În semiîntunericul dat de jaluzele, ochii sclipesc parcă mai mult în căutarea sălii misterelor, locul unde, de ceva vreme, copiii şi adolescenţii descifrează tainele criminalisticii.

Dorinţă de explorare şi multă curiozitate, cam atât trebuie să aibă în rucsac orice copil care vine la Clubul de Criminalistică, iniţiat de Irina Obrocea şi derulat în fiecare weekend la Facultatea de Inginerie Chimică şi Protecţia Mediului din Iaşi. Odată ce a pătruns în lumea misterelor, fiecare va primi şi trusa necesară dezlegării lor, din care fac parte şi costumaţia, şi instrumentele necesare aflate în trusa criminalistului, dar şi informaţiile cu care adevărul iese mereu la iveală. Copiii îşi verifică şi completează, acolo unde este cazul, cunoştinţele de biologie, chimie, fizică, îşi dezvoltă creativitatea şi îşi pun la încercare capacitatea de a argumenta în faţa unor probe evidente. Un fel de „debate” pe o temă foarte clară, ce ţine, de această dată, de latura mai plăcută, cea a depistării celor care au făcut fărădelegi. Dar tocmai acest lucru îi atrage pe copii şi adulţi deopotrivă că altfel cum s-ar explica mulţimea autorilor de cărţi poliţiste? „Ideea înfiinţării unui club de ştiinţe aplicate o am mai demult, dar concretizarea a venit în momentul în care eu însămi am decis să urmez o specializare în Criminalistică (un master la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii «Alexandru Ioan Cuza» din Iaşi – n.r.). Mai departe lucrurile au decurs firesc, criminalistica fiind un domeniu puţin accesibil copiilor, deşi este o ştiinţă ce cuprinde aplicaţii din diverse domenii: fizica, chimie, biologie etc. Am lansat o propunere la Decanatul Facultăţii de Inginerie Chimie şi Protecţia Mediului şi am organizat clubul”, a explicat Irina Obrocea, deţinătoarea unui doctorat în inginerie chimică.

Unul din scopurile acestui proiect este ca ştiinţele învăţate în şcoală să-şi găsească aplicativitatea într-un domeniu incitant, dinamic şi interesant pentru copii. La fel de important este şi transferul de interes din domeniul virtual, al jocurilor pe calculator, în domeniul practic, real, în care copiii să rezolve „cazuri” concrete, să lucreze ei înşişi cu materialele utilizate în prelevarea şi analiza probelor, să întocmească un raport de analiza, apoi să-l prezinte şi să-l susţină cu argumente.

Activitatea clubului se bazează foarte mult pe munca în echipă, colaborare, schimb de opinii şi în general ascultarea, înţelegerea şi acceptarea altor opinii astfel încât să se ia cele mai bune decizii. Inutil de spus cât de încântaţi sunt micii detectivi, mai ales când ies la lucru pe teren, să rezolve un „caz concret”.

Anchetă la faţa locului

Activitatea unui curs începe cu un scenariu al unui eveniment care implică intervenţia criminaliştilor, aşa cum a fost ieri. Copiii au imaginat o strategie de lucru, pe care au prezentat-o coordonatorilor. Au pus la punct toate detaliile, au stabilit cine va fi şeful echipei de criminalişti, „Eu”, adică Sergiu, ales unanim de coechipieri. Şi-au luat trusele şi au plecat la faţa locului. Ca şi simulare, printr-un apel la 112 se anunţase că o persoană a fost găsită inconştientă, a fost preluată de ambulanţă şi dusă la spital. Ancheta a intrat pe mâinile micilor anchetatori, care au izolat „scena crimei”. Complet echipaţi cu combinezoane, mănuşi şi papuci de protecţie, au ridicat probele materiale, amprente şi alte indicii care pot duce la rezolvarea „cazului”. Probele colectate au fost ambalate corespunzător şi trimise la un laborator, pentru analiză. Pe baza rezultatelor analizei au tras concluzii, au stabilit un cerc de suspecţi, care ulterior au fost interogaţi pentru aflarea adevărului. „Am recoltat probele foarte atent”, ne-a spus Călin, un adolescent care nu a lipsit nicio zi de la atelierele derulate zilnic în această săptămână, fiind şi vacanţă de primăvară. Din echipă au făcut parte şi fete, care dacă au părut mai timide la explorarea locului faptei, au fost foarte atente când a venit vorba despre analiza probelor că nu degeaba au învăţat zilele trecute tot felul de trucuri în laboratorul de chimie. „Cel mai mult mi-a plăcut experimentul cu cerneală simpatică. Nu ştiam că sucul de lămâie poate juca rolul unui spion. E simplu -- storci sucul unei lămâi şi umpli un stilou, apoi scrii un mesaj pe o coală de hârtie. Dacă pui hârtia pe o suprafaţă caldă vei vedea şi mesajul”, a spus Crina, o copilă pentru care meseria de criminalist ar putea salva lumea. Marius a fost mai încântat de pixurile cu cerneală invizibilă, dar s-a arătat uşor dezamăgit că ar fi greu de folosit la un examen: „Ca să vezi ce-ai scris pe foaie e nevoie să ţii pixul cu vârful în sus, că lampa care vizualizează scrisul e în partea opusă şi te dai singur de gol. Mai bine înveţi”.

Într-o trusă criminalistică sunt toate materialele necesare cercetării la faţa locului (rulete, numere de marcaj, bandă de protecţie a perimetrului, pensete, pensule, pudre pentru amprente, lupe, lămpi UV, foarfece, cretă, flacoane pentru recoltarea probelor biologice etc.). Chimia este absolut indispensabilă analizelor fizico-chimice a probelor ridicate de la faţa locului, aşa cum este de altfel este şi biologia, pentru analiza probelor biologice, antropologia sau fizica. „În această săptămână ne-am concentrat mai mult pe diverse analize ce se efectuează în laborator, de la identificarea unor substanţe chimice suspecte, relevarea şi prelevarea amprentelor până la o expertiză informatică de recuperare a datelor şterse de pe un calculator”, a continuat explicaţiile Irina Obrocea. În funcţie de pasiunile sau preferinţe, fiecare copil preferă una sau alta dintre aceste activităţi, dar cu toţii sunt de acord că partea cea mai interesantă este cercetarea la faţa locului, cu găsirea probelor, a indiciilor şi emiterea unor ipoteze privind modul de desfăşurare a evenimentului, precum şi potenţialii suspecţi. „E foarte distractiv, am aflat atât de multe lucruri. Spre exemplu, cum ne dăm seama când o persoană spune minciuni – trebuie să-i urmăreşti atent faţa şi toate mişcările. Ochii, de obicei, arată cât de bine ştie să mintă. De obicei, se şi înroşeşte dacă nu spune adevărul”, a spus Mara, unul dintre micii detectivi care a participat şi la interogatoriile regizate de Irina Obrocea şi juristul Dumitru Corbu, colaboratorul ei.

Scopul acestor scenarii vizează în principal dezvoltarea capacităţii de analiză. Se pleacă mereu de la premisa că nimic nu este ceea ce pare, iar printr-o analiză corectă a probelor, faptelor şi dovezilor se poate descoperi adevărul dincolo de orice îndoială. Acest lucru este valabil în viaţa noastră de zi cu zi, pornind de la interpretarea corecta a informaţiilor cu care suntem asaltaţi şi până la comportamentul şi expunerea în mediul virtual a datelor noastre personale.

Maura ANGHEL

 

 

Ideea unui master în Criminalistică la Iaşi a plecat de la unul dintre cei mai cunoscuţi inventatori din România, profesorul universitar Ion Sandu. Dornic să ofere şcolii academice cât mai multă valoare şi să extindă orizontul tinerilor, prof. univ. dr. Ioan Sandu a început demersurile de prin anul 2002. „Nu a fost uşor pentru că propuneam un domeniu nu neapărat nou, dar care nu mai existase în Iaşi. Am contactat mai multe facultăţi, am avut discuţii când constructive, când poate mai puţin, dar într-un final am reuşit”, am aflat de la prof. univ. dr. Sandu. Programul de master a început în anul 2009, în parteneriat cu Academia de Poliţie din Bucureşti, iar prima promoţie a reunit 60 de absolvenţi. Proiectul a fost lansat cu finanţare europeană, Bruxelles-ul susţinând ideea cu 2,2 milioane de euro.

 

 

„Dispariţie misterioasă”

Aceasta va fi tema atelierului de mâine de la Clubul de Criminalistică. Abia aşteptăm să aflăm cum vor rezolva tinerii cazul.