Fotografia „udă” rezistă

 

În pofida avansului tehnologic, care ne-a adus în situaţia în care un telefon este suficient pentru imortalizarea celor mai importante momente din viaţă, există încă destui ieşeni care preferă să apeleze la atelierele foto. Şi chiar dacă s-au împuţinat, în aşa fel încât le poţi număra astăzi pe degetele de la o singură mână, atelierele acestea rezistă. Însă, din nefericire, nimeni nu le dă şanse mari de a supravieţui veacului pe care-l trăim...

În ultimii ani, zeci de îndeletniciri au dispărut complet de pe piaţa muncii, meserii de care, în trecut, oamenii nu se puteau lipsi. În majoritatea cazurilor, dispariţia acestora poate fi atribuită progreselor tehnologice. Spre exemplu, odată cu avansul tehnologic, fotografia a evoluat, a devenit mai abordabilă, realizările artistice desfăşurându-se cu repeziciune.

Cu toate acestea, în Iaşi mai există încă fotografi care au fost martorii simplificării acestei arte, fotografi prin mâinile cărora au trecut mii de amintiri, împietrite în fotografii. Toate prin metodele pe care astăzi oamenii le consideră demodate şi pe care nici nu le mai pun la socoteală, dar care îşi păstrează culorile, în ciuda trecerii anilor peste ele.

Developatul filmelor foto a devenit istorie

Gică Gobşa mai are câţiva ani şi va ieşi la pensie, după o viaţă plină, pe care şi-a dedicat-o în totalitatea pasiunii sale - fotografia. Din momentul în care intri în atelierul său, situat undeva la poalele Cetăţuii, te copleşesc amintirile din trecut, mai mult sau mai puţin zbuciumate. Spaţiul adăposteşte câteva scaune, frumos înşiruite lângă perete, deasupra cărora sunt portrete vechi, în format mare alb-negru şi color. Felurite chipuri de oameni, al căror zâmbet timid te fac să nu îţi poţi lua ochii de la ele. Amintirile ieşenilor. „Toţi care treceau pragul studioului foto se îmbrăcau frumos, se aranjau”, ne întâmpină domnul Gobşa.

„Au trecut mai mult de 8 ani de când nu am mai developat un film foto. De când s-a desfiinţat firma din Târgu Mureş, Azomureş, firma care avea toate accesoriile, de la hârtie fotografică alb-negru şi color, suport de filme, până la chimicale alb-negru, color. Noi, fiind cooperatori, toate materialele ne parveneau de la ei. Acum au apărut suporturile de calculator, dar nu este ca hârtia fotografică, fotografiile nu au aceeaşi acurateţe. Iar ca să investeşti într-un studio foto, ai nevoie de bani”.

Sunt mai bine de 25 de ani de când acesta început fotografia, iar subiectul devine incitant pentru el. „Se developa filmul, după care se punea pe hârtie, într-o casetă. Se imprima imaginea, şi era foarte greu să măsuri intensitatea luminozităţii. Acum, totul este automat”, mai spune Gică Gobşa.

„Înainte nu era moda asta cu sute de fotografii la nunţi...”

Începând din anii 1980, Uzina de Materiale Fotosensibile Azomureş a fost unul dintre brandurile fotografice ale românilor, însă în era digitalizării secţia Foto a Azomureş s-a dovedit nerentabilă şi a fost închisă.

De asemenea, la uzină se produceau şi filme cu destinaţie medicală. În momentul încetării activităţii, Uzina de Materiale Fotosensibile a Azomureş asigura circa 75% din necesarul de film medical pentru spitalele din ţară.

Cu toate că fotografia digitală a înlocuit fotografia pe film, cei care practică această meserie încă din trecut spun că nu a reuşit niciodată sa o surclaseze din punct de vedere al calităţii imaginii. Iar Gică Gobşa spune că arta fotografică din trecut nici nu poate fi comparată cu cea de astăzi. „Înainte nu era moda asta cu sute de fotografii la nunţi, stări civile, botezuri. Se scoteau puţine, dar bune. Astăzi te duci şi ţi se scot zeci de poze, dar de o calitate care nu se poate compara cu cele din trecut”, spune Gobşa.

În opinia acestuia, cu atâta tehnologie pe care astăzi o are omul la dispoziţie, fotografia de pe suport clasic va dispărea, cât de curând. „Întrucât fotografia a devenit atât de accesibilă în ultimii ani, când un telefon este suficient pentru imortalizarea momentelor importante, cei care mai intră într-un atelier pentru fotografii s-au împuţinat”, spune Gobşa.

„Tot ce avem nevoie găsim în capitală...”

În momentul în care ajungem într-un alt loc încărcat de amintiri, pare că timpul nu a stat pe loc. Un alt studio foto, o altă perspectivă, în Podu Roş. Filmele foto ne surprind dintr-o vitrină, iar domnul care ne întâmpină pare amuzat de mirarea nostră. „Cererea nu este de domeniul trecutului, cel puţin nu încă, să ştiţi. Bineînţeles, în ultimii ani aparatele de fotografiat digitale au devenit atât de comune, încât vă înţeleg reacţia, că noi mai existăm”, ne spune acesta.

Ne povesteşte că cei care le trec pragul atelierului foto nu sunt chiar foarte tineri, ce-i drept, dar nu se plâng, întrucât nu duc lipsă de clienţi. „Noi încă mai abordăm metoda tradiţională, imprimarea imaginilor de pe film foto, pentru cei care preferă această metodă”. Iar el este singurul din Iaşi care mai face aşa ceva... Ne spune că, pentru actul creaţiei, se aprovizionează de la Bucureşti. „Comandăm filme foto, hârtie, tot ce avem nevoie găsim în capitală...”

În ianuarie 2004, Kodak anunţa că nu va mai produce aparate foto reîncărcabile, cu film de 35 mm. Până la apariţia fotografiei digitale, filmul era singurul mediu de înregistrare a unei fotografii. Însă fotografii ieşeni consideră că fotografia udă va continua să dăinuiască, atâta timp cât artiştii fotografici talentaţi şi unii amatori vor dori să profite de posibilităţile ei nenumărate. Florentina SANDU