Lumea și spiritualitatea musulmanilor. Luna Ramadanului și Zakat al-Fitr

Calendarul islamic urmează fazele lunii, cunoscute în mod obișnuit sub numele de ciclul lunar. Ca urmare, luna Sfântă a Ramadanului se încadrează cu aproximativ 10 zile mai devreme în fiecare an în calendarul gregorian. În acest an, Ramadanul a început pe 12 aprilie, după observarea lunii peste Mecca, și se va încheia pe 11 mai, după care va avea loc Eid aul-Fitr. Adesea prescurtat la Eid, aceasta este o sărbătore musulmană care marchează sfârșitul Ramadanului, luna sfântă islamică a postului (sawm). Eid este un cuvânt arab care înseamnă „sărbătoare”, în timp ce Fitr înseamnă „încetarea postului”. Prima zi de Eid, prin urmare, cade în prima zi a lunii Shawwal. Ziua de sărbătoare a Eid al- Fitr va începe fie pe 12 mai, fie pe 13 mai.
Sawm este unul dintre cei cinci stâlpi ai Islamului și cuvântul arab pentru „post”. „Postul este o parte cheie a Ramadanului și toți cei cu un corp capabil și cu o minte sănătoasă ar trebui să să îl respecte în acest timp Sfânt. Sawm are loc în fiecare zi de la răsăritul soarelui până la apusul soarelui, iar programul de Ramadan al orelor de zi, face mai ușoară pregătirea”, a spus avocatul ieșean Gianina Vera Poroșnicu, a cărei pasiune pentru istoria religiilor este cunoscută. Este esențial, pentru musulmani, să fie familiarizați cu perioadele de post, deoarece oricine care încă își mănâncă suhoor-ul (masa dinaintea zorilor), la finalizarea Fajr (chemarea la rugăciune) este descalificat din postul din ziua respectivă.
„Înainte de sfârșitul Ramadanului și rugăciunea specială Eid al-Fitr care îl marchează, toți musulmanii ar trebui să facă Zakat al-Fitr, o contribuție caritabilă, o danie”, a mai spus Gianina Vera Poroșnicu.

Milostenia purifică averea

Cuvântul danie, care corespunde cuvântului arab zakat sau sadaqa, se referă la un impozit perceput pe anumite tipuri de bunuri și distribuit unor persoane care au nevoie de ajutor sau care trebuie să fie recompensate pentru servicii legate de colectarea și distribuirea acestor ajutoare.,
Procentul perceput, care poate fi a zecea parte, a douăzecea parte, este reglementat în cărțile de drept canonic, în funcție de natura bunurilor impozitate: produse agricole, turme, bani. Zakat-ul este privit ca o formă de purificare a averii. Instituția lui își are originea în perioada lui Muhammad și se dezvoltă mult în timpul primului calif, Abu Bakr, devenind sursa esențială de venituri care au făcut posibilă expansiunea imperiului islamic. În principiu, era percepută în natură, în fiecare an, din averea fiecărui musulman. Potrivit Coranului, nu trebuie cheltuită decât în scopuri umanitare bine definite în acest text: răscumpărarea înrobiților, ajutorarea membrilor comunității, drumeților, celor înglodați în datorii, voluntarilor în războiul sfânt și indivizilor care, potrivit intențiilor exprimate în Coran, trebuie să fie câștigați de partea islamului. „Milosteniile sunt pentru cei săraci și nevoiași, pentru cei care trudesc pentru ele, pentru cei care ale căror inimi sunt zdrobite, pentru răscumpărarea înrobiților, pentru cei înglodați în datorii, pentru calea lui Dumnezeu și pentru drumeți. Aceasta este o îndatorire de la Dumnezeu. Dumnezeu este știutor, Înțelept”, spune Coranul.
A face danii este în general, considerat în Occident, nu atât ca un act de credință, cât ca un lucru pe care este bine să-l facem, iar accentul se pune adesea mai mult pe obiectul acestui gest – cei fără adăpost, săracii – decât actul în sine al dăruirii. În islam a face milostenie este considerat mai degrabă un act de credință. Se consideră că o astfel de donație purifică tot ceea ce rămâne. Regulile după care se calculează cât anume trebuie să facă milostenie un musulman sunt la fel de precise ca și acelea după care se calculează impozitul pe venit.
Milostenia se plătește numai atunci când a fost depășit un anume prag economic, astfel că ea nu este plătită și de cei săraci. Pentru cei cărora li se cere să plătească pomana, ea trebuie să fie calculată și plătită o dată pe an. De asemenea, este bine să dai bani în plus fața de această plată anuală, milostenie care însă nu este obligatorie și se numește sadaqa. Cei credincioși oferă adesea sadaqa, chiar dacă nu sunt deosebit de bogați. Teoretic, zakat și sadaqa sunt plătite lui Dumnezeu. În practică, unii musulmani plătesc zakat către fondurile publice, private sau intituții de caritate, care mai apoi le distribuie, iar unii plătesc direct către săraci, adesea angajând un intermediar ca să nu-și dezvăluie identitatea. Analiștii musulmani remarcă faptul că, dacă toți cei bogați ar fi plătit într-adevăr zakat-ul obligatoriu, nu s-ar mai pune problema sărăciei și nu ar mai fi nevoie de programe coordonate de stat pentru acordarea de ajutoarea sociale.
Maura ANGHEL