Lungani, locul unde s-a reinventat natalitatea

De la Grigore Ureche la Delavrancea şi Sadoveanu
Nu cred că Lungani vă sună prea cunoscut. Ar trebui? Vă veţi întreba... Poate că da, pentru că aici, la Goeşti - unul dintre satele componente ale comunei, Barbu Ştefănescu Delavrancea a scris, la începutul veacului trecut şi la umbra unui salcâm pe care timpul nu l-a răpus, Trilogia Moldovei – Apus de soare, Viforul şi Luceafărul. Şi tot la Goeşti a locuit, a creat şi a murit vestitul cronicar Grigore Ureche. Ca să nu mai spun că şi lui Sadoveanu îi plăceau pădurile de pe aici, pe care le cutreiera, zile în şir, în căutarea vânatului. Dar despre lucrurile acestea nu se mai învaţă astăzi prin şcoli...
Lungani, Goeşti, Zmeu, Crucea încheagă o comună care iese, an de an, din tiparele satului modern, promis cu icoane şi trâmbiţe la fiecare patru ani de organizatorii caravanelor electorale. De modernitate, însă, nimic. Praf şi noroaie, doar, alcătuind, alături de o mare de câmpuri arse, dar plăcute privirii, comuna cea mai săracă din judeţ, din regiune, din ţară şi, spune primarul Gheorghe Pricopie, din întreaga Uniune Europeană. Nici n-ai cum să-l contrazici, de vreme ce sărăcia pare că ţi se agaţă până şi de roţile maşinii dacă reuşeşti să rezişti pe acolo mai mult de o pereche de ore. Şi mai e ceva... rromii. Mulţi şi peste tot. Rromi care au dat de pământ cu toată şleahta de specialişti în natalitate care prevesteau dispariţia aşezărilor din zonă în următoarele decenii. Ce eroare!
Lungani are, conform datelor oficiale, ceva mai bine de şase mii de suflete. Datele, însă, nu prea bat cu realitatea din teren, căci lungănenii, spun oficialităţile locale, sunt cu vreo mie mai mulţi decât în urmă cu cinci ani! Oamenii spun că rromii au devenit majoritari în comuna ai cărei locuitori sunt, în proporţie de 40 la sută, minori. O izbândă ieşită din tiparele impuse de unele instituţii ale statului care nu reuşesc nici măcar acum să adune corect cifrele şi să le aşeze în statistici reale.

Populaţia României a început 2017 cu un declin demografic accentuat, pierzând, doar în ianuarie, 13.704 locuitori, echivalentul a patru comune medii din ţară, în special ca urmare a unui puseu al mortalităţi, arată datele Institutului Naţional de Statistică (INS). Faţă de ianuarie 2016, sporul natural negativ a crescut cu 77%!

E nevoie urgentă de câteva grădiniţe şi şcoli noi
Deşi le poţi număra pe degetele unei singure mâini, localităţile unde natalitatea ia la refec statisticile oficiale par a fi blestemate să trăiască o involuţie socio-economică dramatică. Este şi cazul comunei Lungani. Aici, două dintre cele patru sate componente ale comunei – Zmeu şi Crucea, au luat-o înaintea specialiştilor care prevesteau cataclismul, cu scăderi dramatice ale ratei natalităţii, lăsând în încurcătură până şi instituţiile statului, nepregătite pentru acest boom. Iar aceste instituţii, în loc să-şi suflece mânecile şi să se apuce de treabă, încă mai caută un drum educaţiei, uitând că, de fapt, educaţia este drumul. Dar educaţia nu începe acolo unde, mânjite cu miere, degetele ideologiei se sprijină, leneş, pe buzele uscate ale majorităţii. Nu. Acolo nu apar decât, arareori, statistici alarmante şi mai mereu strategii nefinanţate.
Majoritatea covârşitoare a celor care se târăsc prin acest secol al sărăciei controlate în laboratoare o reprezintă, la Zmeu şi Crucea, copiii. Iar dintre aceştia, o altă felie majoritară o reprezintă nou-născuţii. Sute de copii vin pe lume, an de an, în aceste două sate. Doar anul aceasta, la Crucea s-au născut vreo sută de copii, pentru că toate femeile fertile din sat au rămas însărcinate. În acelaşi timp! La fel şi la Zmeu. Şi nu-i întâmplare, pentru că asta se petrece mai mereu. Pare de cartea recordurilor, dar nu e. E mai degrabă de cartea neinventată a unei suferinţe nemăsurate, nemărturisite… O dramă. Imaginaţi-vă că, peste câţiva ani va fi nevoie acolo nu de una sau două, ci de trei sau patru grădiniţe noi. Apoi de alte şcoli, întrucât cele de acum, uzate moral în caietul slinos al inventarierilor contabile, vor trimite la casat, ca neîncăpătoare, câteva sute de idealuri în fiecare an.

40 la sută dintre lungăneni sunt minori!

Sute de copii nu rămas în afara circuitului educaţional
Când sunt întrebaţi despre subiect, pulsul şi pupilele primarului şi viceprimarului se măresc instantaneu. Recunosc şi ei că nu mai au idei de pus, ca haine, peste această temă. „Abia ce am terminat o grădiniţă la Crucea şi suntem în lucru cu alta, la Zmeu. De vreo doi ani am ridicat, la Crucea, un centru de zi nou, un aşezământ pentru copiii săraci. Anul trecut am făcut altul, la Zmeu, pentru 80 de copii. Să stea acolo, după cursuri, să mănânce ceva cald şi să înveţe. Acum ne-ar mai trebui vreo trei grădiniţe şi câteva şcoli, dar nu ştiu cum vom face, pentru că nimeni nu vrea să audă despre investiţiile în aşa ceva”, mărturiseşte viceprimarul Ioan Corobuţă.
Oare chiar ne pasă? Întrebaţi-vă şi mâine şi lăsaţi-mi un răspuns! Deşi, vă asigur, e greu de imaginat măcar o asemenea situaţie. Însă lucrurile sunt reale. Ca şi problemele oamenilor din Crucea şi Zmeu, botezaţi, conform uzanţelor birocratice moderne, cu numele de rromi.
În Crucea sunt înscrişi în şcoli şi grădiniţe vreo 500 de copii. Cam la fel şi la Zmeu. Totuşi, câteva sute de copii din cele două sate nu au intrat, în acest an, din pricina lipsei de spaţiu, în circuitul educaţional. Şi oricât de mult şi-ar dori părinţii, dascălii, biserica, autorităţile sau europenii de pretutindeni ca lucrurile să se schimbe, nimic nu se urneşte din loc. Aceasta rămâne o certitudine. Câtorva sute de familii din Lungani noul an şcolar le va diminua şi bugetul, deoarece nu vor putea încasa cecul pentru rechizite şcolare, statul nefiind pregătit cu sălile de clasă necesare.

O treime dintre lungăneni trăiesc din ajutoare sociale, iar statul pune la bătaie, pentru aceste plăţi, 200.000 de lei lunar. Din suma aceasta se puteau face, anual, câte două sau trei grădiniţe nou-nouţe în comună.

Doar anul aceasta, la Crucea s-au născut vreo sută de copii, pentru că toate femeile fertile din sat au rămas însărcinate. În acelaşi timp!

Sorocul autorităţilor
Te uiţi la copiii aceştia alergând mereu, desculţi şi zâmbitori, pe uliţele înguste şi prăfuite ale unor sate lepădate de istorie şi nu poţi şti cine este mai fericit: noi, cei care privim, sau ei, care ne privesc. Şi parcă nici asta nu mai are importanţă, atâta vreme cât, odată cu folosirea raţională a libertăţilor fundamentale, cot la cot cu copiii din Crucea sau Zmeu aleargă, şi ea zâmbitoare, utopia. O utopie care, ţintuită în orizont, n-ar ajuta, după spusele unui gânditor contemporan, decât pentru a avansa. Cu sau fără şcoli, cu sau fără şcoală.
Aş fi vrut să-l întreb câte ceva despre toate acestea pe primul ministru, Mihai Tudose, sau măcar pe Liviu Dragnea, preşedintele partidului care a promis o şansă la viaţă demnă fiecărui suflet din ţara aceasta încălecată de nenoroc. Dar n-am făcut-o, gândind că n-are sens, atâta vreme cât unul este prea ocupat cu ieşitul din corzi, iar celălalt cu trasul, cu strunitul corzilor slăbite de ispitele guvernării. Nici pe liderii politici din teritoriu n-am îndrăznit să-i deranjez, ştiind că lucrează la numărarea stâlpilor, la asfaltările de vară... Cum? A venit deja iarna? Poate vor afla şi domniile lor acum! Şi vor găsi o soluţie pentru criza pe care a provocat-o natalitatea, conceptul acela la care dânşii au căutat şi chiar identificat soluţii în atâtea şi atâtea campanii electorale. Astăzi le-a venit, vedeţi bine, sorocul!
Dan M.BREZULEANU

Experţii se aşteaptă la o adâncire a declinului demografic al României în deceniile următoare. Astfel, populaţia României va ajunge la 14,5 milioane locuitori în anul 2050, potrivit unui recent raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU)