Oamenii de stâncă (Galerie Foto)
Dimensiune font:
* Ceahlăul este cel mai impunător munte din Carpaţii Orientali, în scrierile vechi fiind considerat un Olimp al meleagurilor româneşti * de pază lui şi turiştilor stau salvamontiştii, care zi de zi se bucură ori se luptă cu furiile naturii şi ale muntelui
Înconjurat de legende şi poveşti, masivul Ceahlău reprezintă un loc superb înconjurat de o aură mistică, destinaţia preferată a multor turişti, care se reîntorc an de an să îi bată cărările. Frumuseţea Ceahlăului a inspirat mulţi istorici şi scriitori. Dimitrie Cantemir a denumit Ceahlăul ”piatra nestemată a Moldovei“, iar George Coşbuc îi spunea “un uriaş cu fruntea-n soare”.
În această perioadă, masivul Ceahlăul este luat cu asalt de turiştii veniţi să schieze şi să petreacă clipe de neuitat într-un cadru deosebit. Ei sunt vegheaţi de salvamontiştii nemţeni, care au grijă ca vacanţele să nu se transforme într-un coşmar.
La trântă cu muntele
De mai bine de două decenii, şeful Serviciului Salvamont Neamţ, Raul Papalicef, se ia de piept cu muntele pentru a salva vieţile turiştilor rătăciţi. Dragostea pentru munte i-a fost insuflată de la o vârstă fragedă. Şi-a petrecut copilăria în casa bunicilor, la poalele Ceahlăului, iar în 1986 a intrat ca voluntar într-o echipă salvamont de la Durău. Anul acesta se împlinesc 20 de ani de când conduce Serviciul Salvamont, timp în care a coordonat peste 1000 de operaţiuni de salvare. „Nu a fost uşor, dar a fost frumos din punct de vedere al satisfacţiei profesionale, nu al recompenselor financiare. Meseria de salvator montan cere rezistenţă fizică, tărie de caracter şi pasiune, este o activitate plină de sacrificii,” a declarat Raul Papalicef. În ciuda greutăţilor şi a problemelor cu care se confruntă în prezent, şeful Salvamont Neamţ spune că oricât de rău ar fi acum, nu se compară cu perioada comunismului: „Era o lipsă mare de echipamente, deschidere către nou. Încă suntem în urma echipelor din Europa, ca structură şi formă de organizare, dar şi din punct de vedere al relaţionării cu statul român. Însă, în ceea ce priveşte tehnica şi dotarea nu stăm rău deloc, pentru că echipamentele se importă de pe piaţa de Vest”.
Cea mai mare problemă este legată de lipsa personalului şi de atitudinea autorităţilor faţă de oamenii care îşi riscă viaţa pentru semenii lor. Echipa Salvamont Neamţ are doar 10 oameni care îşi fac meseria cu pasiune şi profesionalism. Orice greşeală, cât de mică, poate fi fatală.
Muncă pe gratis
Sunt puţini, dar se descurcă şi în condiţii dure. Lucrează peste 300 de ore pe lună, iar statul le plăteşte doar 180 de ore de muncă. De concediu nu poate fi vorba decât foarte rar şi în anumite perioade. E destul de greu să împarţi o mână de oameni în teren, având în vedere că trebuie asigurată permanenţa la punctele Salvamont, dispeceratul de intervenţii, pârtiile de schi Cozla, Durău. De asemenea, zonele cu risc de avalanşă trebuie monitorizate permanent. ”Problema cu personalul este la nivel de ţară, nu doar la noi în judeţ. Sunt, într-adevăr şi câteva judeţe unde Salvamontul este privit mai prietenos. Noi am ştiut doar de controale de audit. Suntem oameni mândri şi nu am intrat în birouri cocoşaţi, ci demni, pentru că am cerut pentru meseria noastră şi pentru cei în slujba cărora suntem, a contribuabililor. De cele mai multe ori, ni s-a dat, în funcţie de configuraţia politică, uneori mai mult, alteori mai puţin, unii chiar ne-au mai luat din ceea ce avem”, a declarat şeful Salvamont Neamţ. În timp ce multe structuri din străinătate au ajuns aproape de perfecţiune, în România nu se mişcă mai nimic. E greu de crezut că un salvator montan din Elveţia are un salariu echivalent cu cel al preşedintelui României, dar asta e realitatea.”În Islanda, spre exemplu, la aproximativ 350.000 de locuitori sunt 1000 de salvamontişti atestaţi, în timp ce România are 800 în total, la o populaţie mult mai numeroasă”.
Eroii de stâncă
Deşi nu beneficiază de condiţii şi drepturi ca în străinătate, salvamontiştii nemţeni nu se plâng. Îşi numără zgârieturile, vânătăile, rănile, mai puţin banii pe care-i primesc pentru munca lor. Baza salarială pentru cea mai mică clasă este de 1.000 de lei pe lună. Şeful Salvamont Neamţ are o leafă de 1600 de lei pe lună, în condiţiile în care este instructor în două discipline. Deci, nu retribuţia ci dragostea pentru munte şi viaţă îi determină să facă această meserie.. „Nu ne plângem de salarii, ci de faptul că nu avem personal suficient. Mă deranjează lipsa implicării statului şi a autorităţilor în ceea ce înseamnă grija faţă de om. Pentru că în România, acest lucru este doar un slogan”, a afirmat Papalicef.
Om cu o experienţă vastă în spate, ar fi putut alege să lucreze în străinătate, dar nu a făcut acest lucru. A rămas în ţară, „să lupte cu sistemul”.
Legile muntelui
Un salvamontist este, înainte de toate, un montaniard. El cunoaşte toate secretele muntelui şi îl respectă. Muntele are regulile lui, iar cine le încalcă, plăteşte. Cazuistica, plaja de accidente este foarte vastă. În general, turiştii s-au mai educat şi vin cu echipament adecvat. Unii se rătăcesc din neatenţie, dar mai sunt şi cei care nu respectă regulile ori dau dovadă de inconştienţă. Consumul de alcool şi teribilismul se numără printre principalele cauze care duc la producerea accidentelor. „Eu cred că pe primul loc este ghinionul. Poţi aluneca pur şi simplu pe gheaţă sau îţi cade o piatră în cap. Şi teribilismul este o cauză. Omul este liber să facă ce vrea, atâta vreme cât nu intră în sfera penalului. Eu nu am puterea nici măcar să închid un traseu turistic. Pot doar să recomand un traseu iar dacă omul ascultă bine, dacă nu, îşi asumă riscul”, a atras atenţia şeful Salvamont Neamţ.
Forţă fizică, rezistenţă, disciplină, cunoştinţe medicale şi multă pasiune. Acestea sunt principalele calităţi pentru meseria nobilă de salvator montan, care îmbină curajul şi sacrificiul cu spiritul de aventură şi competenţa.
Ingrid Ciofoaia
* Masivul Ceahlău este unul din munţii cu cea mai mare importanţă turistică din Carpaţii Orientali. Este situat pe teritoriul judeţului Neamţ, la mică distanţă de oraşul Bicaz şi de lacul Izvorul Muntelui. La circa 800 de m altitudine se află staţiunea turistică Durău. Ceahlăul are două vârfuri cu înălţimi foarte apropiate: Ocolaşul Mare (1907 m) şi Toaca (1904 m).
* Legenda spune că Baba Dochia a avut un fiu, pe Dragobete care s-a căsătorit împotriva dorinţei ei. Pentru a-şi necăji nora, într-o zi rece de iarnă, i-a dat un ghem de lână neagră şi a trimis-o la râu să-l spele, spunându-i să nu se întoarcă până când lâna nu devine albă. Fata a încercat să spele lâna, dar nu a reuşit. De disperare, a început să plângă. Impresionat de durerea fetei, Domnul Iisus Cristos i-a apărut în cale şi i-a dat o floare roşie, spunându-i să spele lâna. Fericită că a reuşit să ducă la bun sfârşit această sarcină grea, și-a îndreptat paşii spre casă, dar nu a fost primită bine. Supărată, soacra a plecat în căutarea florii. A pornit împreună cu turma sa spre munte şi pe măsură ce urca, îşi mai arunca din cojoace. Când a ajuns în vârful muntelui, a îngheţat. Pietrele se pot vedea şi astăzi pe muntele Ceahlău.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau