Tradiţii şi credinţe de toamnă

Chiar dacă pentru unii pare ciudat, toamna nu începe la 1 septembrie, ci câteva săptămâni mai târziu, în ziua echinocţiului, adică în a 21-a zi a lunii * de începerea anotimpului ruginiu sunt legate foarte multe tradiţii şi credinţe, multe dintre ele foarte vechi şi încă respectate

Potrivit tradiţiei populare, cele mai multe dintre „ritualuri“ încep imediat după Sărbătoarea Sfintei Marii (8 septembrie) şi după Ziua Crucii (14 septembrie), când deja oamenii câmpului fac loc în hambare pentru noua recoltă. Cel mai frumos moment al lunii este culesul viilor, iar la sate încă se mai păstrează ritualurile vechi, din credinţa că astfel spiritele naturii vor fi mulţumite şi vor aduce şi anul viitor o recoltă bogată. „Pe când eram copil, abia aşteptam să înceapă culesul. Îmi amintesc că tatăl meu mergea în vie cu o sticlă de vin vechi, pe care o destupa şi primele picături le încredinţa pământului, ca mulţumire pentru rodul bogat. Apoi, stropea viţa-de-vie şi împărţea restul de vin oamenilor cu care urma să adune strugurii. Primul ciorchine era mereu dăruit Celui de Sus, apoi restul ajungea în ciubere, de unde încet, încet, erau duse în cramă”, şi-a amintit Victor Poinescu unele fragmente din copilăria sa, petrecută într-o podgorie din munţii Vrancei.

EXCLUSIV Pe urmele unui vin de legendă FOTO

În vechime, podgorenii posteau o săptămână înainte de începerea culesului în podgorii, moment numit şi Cârstovul viilor. Cei mai în vârstă respectă şi acum ritualul şi cheamă preotul pentru a săvârşi o scurtă rugăciune. „Lucrurile începute cu inima curată merg bine, au mari sorţi de izbândă. Postul nu este doar o cerinţă, ci are conotaţii mult mai importante. Da, când eram copil respectam zilele de ajunare înainte intrării în vii. Acum nu mai ştiu cum este, dar bine ar fi ca obiceiul să se păstreze”, a mai spus Victor Poinescu, adăugând că niciodată podgorenii nu culeg „poama de pe ultimul buştean. Ea rămâne ca ofrandă lui Dumnezeu sau păsărilor cerului”.

Vremurile moderne oferă mijloace industriale care uşurează munca, însă gospodarii păstrează obiceiul de a călca primii struguri adunaţi în coşarcă. Apoi, când toarnă prima vadră de vin în butoi şi pun busuioc la gura polobocului, ca vinul să iasă bun şi aromat, încing o petrecere pe cinste. Tot acum se bat nucii, se adună merele şi gutuile, dar niciodată până la ultimul fruct, care aparţine Mamei natură.
La judecata şerpilor
Potrivit tradiţiei, până la echinocţiul de toamnă trebuie adunate toate plantele de leac. „Să ştiţi că în lumea satului femeile respectă acest obicei. Ele ştiu exact ziua când trebuie culeasă o anumită plantă ca să aibă efect cât mai bun. Niciodată nu vor lăsa pe câmp o aşa bogăţie care le aduce sănătate”, a spus etnograful Angela Paveliuc Olariu. Echinocţiul este şi un moment de terapie pentru plantele pământului, care pot fi ajutate să dea rod bogat anul viitor.

„Se spune că dacă pui un curpăn de harbuz într-o copac care nu a avut rod, peste an el se va umple de fructe”, a mai spus etnograful, de la care am aflat că momentul este şi unul de judecată pentru târâtoare, insecte, care trebuie să intre în pământ până la începutul toamnei astronomice. Vieţuitoarele care în cursul anului au făcut rău oamenilor vor rămâne pe din afară şi vor îndura frigul iernii. „După echinocţiu nu mai înfloreşte nicio plantă. Cele care totuşi se deschid după această dată sunt lăsate să îndure frigul toamnei şi al iernii. Despre cele care totuşi înfloresc după această dată, cum ar fi brânduşa de toamnă, se spune că sunt necurate şi aparţin morţilor”, a explicat etnograful. Legenda spune că brânduşa de primăvară şi cea de toamnă au fost două surori foarte frumoase, pe care mama lor vitregă le-a alungat de acasă - pe una, într-o primăvară timpurie, iar pe cealaltă, într-o toamnă târzie. Văzându-le supărate, Dumnezeu le-a prefăcut în flori, iar de atunci ele se tot caută. Una, floarea celor vii, înfloreşte primăvara, iar cealaltă, floarea celor morţi, înfloreşte toamna.

De la Angela Paveliuc Olariu am aflat şi un secret pentru necazurile din dragoste – năvalnicul, o plantă care se culege imediat după sărbătoarea Sfintei Marii. Năvalnicul este o specie de ferigă şi poate fi găsit şi iarna în păduri. „Trebuie să cunoşti bine plantele ca să o găseşti. Dar dacă ai găsit un fir de năvalnic, culege-l şi poartă-l cu tine şi aşa vei avea mereu parte numai de iubire”, spune etnograful.

Ziua echilibrului
La echinocţiul de toamnă, numit şi „punct autumnal”, ziua este egală cu noaptea, după care lumina Soarelui va scădea tot mai mult în emisfera nordică. Tradiţia populară spune că în această zi oul poate sta în echilibru perfect pe unul din cele două vârfuri ale sale. Din punct de vedere astrologic, este etapa unui nou început. „Este important să readucem în viaţa noastră ritmurile naturii, care se nasc din ritmurile cosmice, ştiute şi neştiute încă. Celebrăm echinocţiul de toamnă culegând roadele eforturilor noastre, de la rezultatele obţinute până la înţelepciunea dobândită”, a explicat astrologul ieşean Anca Tăutu. „Echinocţiul este un moment al al schimbării şi dacă ne uităm la cât de multe evenimente se petrec în jurul datei să le înţelegem foarte uşor acest lucru. După această dată, accentul va cădea pe interiorizare, viaţa socială se va transforma, uşor, într-o viaţa de interior, aşa cum era şi în vechime, şi ne amintim foarte bine tradiţiile satului, când accentul se mută de la muncile câmpului pe şezători, spre exemplu”, a punctat astrologul Rodica Purniche.

„Echinocţiul de toamnă este un moment de bilanţ“
Punctul autumnal este un moment de început şi în viaţa fiecăruia se vede acest lucru. „La fiecare echinocţiu am întâlnit câte o femeie frumoasă, la un astfel de moment am început lucrul pe şantierul din Finlanda (unde participă la construirea unei centrale nucleare – n.r.). Ce pot să spun este că de acum se va vedea ascuţirea spiritului civic şi uite că protestele de la Roşia Montana nu sunt întâmplătoare. Contactele sociale vor fi mult mai strânse”, a dat de veste şi Ionuţ Hristescu, vicepreşedintele Asociaţiei Astrologilor din România. „Lucrurile se schimbă şi este bine că urmează ritmurile naturii. Deja au apărut primele sate ecologice din România. Ce le-aş recomanda eu oamenilor la acest moment? Să fie atenţi la ei şi să-şi asculte intuiţia fiindcă se va accentua foarte mult, dacă este să fac referire şi la aspectele astrologice ale momentului”, a punctat Gabriela Dima. „Ascultarea interioară şi atenţia pentru tot ce este în jur şi în viaţă sunt foarte importante. Echinocţiul de toamnă este un moment de bilanţ şi este bine să vedem ce am făcut, să ne urmărim dorinţele şi calea pe care o vom urma ca să le împlinim”, a tras linie astrologul Firicel Ciarnău, profesor de matematică de formaţie şi fondatorul primei şcoli de studiu al Cerului din România.

Cu alte cuvinte, este important să respectăm tradiţia care ne spune să ne uităm în suflet la fiecare început de ciclu şi să ne facem planurile de viaţă aşa cum ne dictează intuiţia, urmărind ritmurile naturii. La început de toamnă, interiorizarea este primul pas. Aşa cum totul în natură se retrage în linişte, iar uzinele alchimice din adâncuri îşi pornesc laboratoarele pentru un nou ciclu, fiecare din noi începe o etapă de analiză a planurilor pe care le vom lansa la echinocţiul de primăvară.
Maura Anghel

În mitologia greacă, toamna începea odată cu întoarcerea zeiţei Persefona în lumea subpământeană a lui Hades, soţul ei. Începutul toamnei astronomice este considerat ca fiind favorabil unor ritualuri de protecţie, dar şi un moment de reflecţie asupra izbânzilor ori greutăţilor pe care le-au trăit în perioada trecută de la echinocţiul de primăvară.

Echinocţiul de toamnă este sărbătorit în toate ţările lumii. În China are loc Festivalul mijlocului toamnei, o tradiţie veche de 3.000 de ani, celebrat cu ocazia Lunii Pline şi dedicat recoltelor. În Iran are loc Festivalul Jashne Mihragan sau sărbătoarea împărtăşirii dragostei, în credinţa lui Zoroastru. În calendarul republican francez, echinocţiul era intitulat „Ziua anului nou”. Republica franceză a fost proclamată pe 21 septembrie 1792, în ziua echinocţiului.