Ultimul sticlar al Iaşului FOTO-VIDEO

00000 ULTIMA-ORA

Dimensiune font:

| 17-01-2020 11:45

 Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi este singura instituţie de învăţământ superior din Iaşi care are angajat un prelucrător sticlă * arta sticlăriei este pe cât de grea, pe atât de frumoasă, însă, din păcate, se îndreaptă spre dispariţie * din mâinile talentate ale sticlarului de la „Cuza” ies, pe lângă eprubete şi alte echipamente de laborator, obiecte decorative care ar putea fi uşor considerate adevărate opere de artă 

 

 Într-un colţ de atelier, înconjurat de zeci de cioburi care mai de care mai colorate şi acompaniat de o flacără imensă, aşa îşi desfăşoară activitatea, zilnic, singurul sticlar rămas în Iaşi. De aproape 30 de ani, Romică Robu este angajatul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iaşi, pe postul de „prelucrător sticlă şi baghete – aparatură laborator”. Din mâine lui ies eprubete, pahare Berzelius şi tot felul de echipamente necesare în laboratoarele Facultăţilor de Chimie, Biologie, Fizică sau Geografie. Însă, atunci când are timp liber, sticlarul dă frâu liber imaginaţiei şi creativităţii, realizând adevărate opere de artă.

Artă din cioburi

A învăţat arta sticlăriei în urmă cu mai bine de trei decenii, la Bucureşti şi de atunci a făcut din asta nu doar profesia pe care o va practica toată viaţa, dar şi pasiunea care îi va ocupa timpul liber. La atelier, în timpul programului de lucru, confecţionează sau modifică echipamentele care ajung în faţa studenţilor la orele de laborator. „Realizez baloane, eprubete, distilatoare şi toate echipamentele de care au nevoie studenţii şi profesorii în laboratoare. Uneori, modific unele echipamente deja achiziţionate. Vin profesorii cu schiţa şi îmi explică de ce fel de pahar sau eprubetă au nevoie, iar eu le realizez”, a explicat Romică Robu.

Atunci când timpul îi permite, experimentează cu materialele, cele mai multe dintre ele rebuturi sau obiecte din sticlă sparte, prinzând viaţă în mâinile sale, de la flori nemuritoare la copăcei sau chiar animale. „Îmi place să mă mai joc. Fac tot felul de flori sau animale, din ce apuc sau găsesc: sticle sparte, vaze, pahare. Fac asta pentru că-mi place şi pentru că e bine ca într-o astfel de meserie să ţii mereu mâna şi imaginaţia antrenate”, a mărturisit sticlarul.

Lucrul cu sticla este unul complex”

Timpul de realizare a unui produs depinde foarte mult de acesta, în timp ce o floricică poate ieşi din mâinile îndemânoase ale sticlarului în aproximativ 15 minute, realizarea unui distilator de laborator poate dura şi o săptămână. „Timpul de realizare depinde foarte mult de ceea ce am de făcut. Un distilator, de exemplu, poate dura şi o săptămână. Lucrul cu sticla este unul complex. Ea trebuie suflată, apoi trebuie căutate tensiunile din sticlă, după care se bagă la recoacere şi trebuie lăsată să se răcească încet”, a mai explicat Romică Robu.

Mai mult decât atât, arta prelucrării sticlei este cu atât mai grea cu cât, uneori, meşterul sticlar este nevoit să stea ore întregi cu ochii în flacără sau în preajma anumitor substanţe sau gaze nu tocmai prietenoase cu organismul uman. „Se poate spune şi că este o meserie periculoasă. Trebuie să stau mult cu ochii în flacără, se lucrează la temperaturi foarte mari. Una este să lucrezi la cuptor, ce vedeţi aici este sticlărie de laborator, alta este sticlăria la ţeavă. Eu am făcut de ambele. Sticlăria la ţeavă este grea; acolo se fac, de exemplu, damigenele de dimensiuni foarte mari”, a mai spus sticlarul.

 

Propriul atelier – un vis greu de realizat

Să-şi deschidă un atelier separat, în care să facă obiecte decorative pe care să le comercializeze, nu s-a gândit niciodată, explicând că pe lângă actul de creaţie propriu zis, ar trebui să fie atent la ambalare, promovare, etc., lucruri cu care nu este tocmai obişnuit. „Creez tot felul de flori şi animale, dar numai pentru familie şi prieteni. Nu am comercializat niciodată şi nici nu m-am gândit să o fac. Este o muncă migăloasă, care necesită atenţie şi timp. Singur nu aş putea face, probabil, decât câteva sute de produse. Şi, pe lângă asta, se pune problema ambalării, comercializării propriu-zise, lucruri care, de asemenea, necesită timp şi atenţie. Dacă nu m-am apucat de aşa ceva cât am fost mai tânăr, acum sigur nu mă mai apuc”, a completat sticlarul.

Mâna trebuie întreţinută, pentru a nu-şi pierde din abilitate”

Despre pasiunea sticlarului, şeful atelierului, Mihai Ciolan, vorbeşte cu drag şi entuziasm; acesta fiind una dintre persoanele care îl încurajează pe Romică să-şi antreneze mâna şi când vine vorba de obiecte decorative, nu numai materiale de laborator. „El (n.r. – Romică Robu) face asta pentru că îi place. Lucru care se vede şi din creaţiile sale, însă alte persoane dornice să înveţe nu se găsesc. Şi mai este ceva, care se aplică tuturor meşterilor, indiferent că vorbim de tâmplar, sticlar sau altceva. Mâna trebuie întreţinută, pentru a nu-şi pierde din abilitate. Un sticlar care face pauze prea mari, îşi iese din mâna”, a declarat Mihai Ciolan, şeful atelierului UAIC.

Familia sticlarilor din Iaşi

De perioada în care a început munca în domeniul sticlăriei, Romică îşi aduce aminte cu nostalgie; pe atunci, deşi tot puţini, sticlarii fiind totuşi întâlniţi la fiecare instituţie de învăţământ superior şi nu numai. „Când am început să lucrez la Cuza, fiecare universitate mare avea propriul sticlar. Şi Medicina (n.r. – Universitatea de Medicină şi Farmacie Gr. T. Popa) avea, şi Universitatea Tehnică (n.r. – Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi), şi Agronomia (n.r. – Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Ion Ionescu de la Brad), chiar şi Institutul Petru Poni (n.r. – Institutul de Chimie Macromoleculară Petru Poni). Ne cunoşteam toţi între noi, încă ne cunoaştem; eram ca o familie, ba chiar, unii erau rude, a mai povestit sticlarul celei mai vechi universităţi din ţară.

Între timp, sticlarii ieşeni fie au avut de înfruntat trecerea anilor şi de urmat calea pensiei, fie s-au reprofilat. „Ei au ieşit la pensie, eu am rămas, din câte se pare, singurul”, a completat Romică Robu.

Maestru într-ale amestecului de nisip, piatră de var, carbonat de sodiu şi diferite alte materiale auxiliare, a mărturisit că acesta este şi unul dintre regretele sale. Tinerii care vin în practică sunt prea puţini şi prea dezinteresaţi de o astfel de viitoare carieră, iar şcolile de arte şi meserii nu mai pun accent pe formarea sticlarilor. „Este greu. Tineri vin în practică, stau o oră, două, sunt curioşi de ce se întâmplă în atelier, dar atât. Niciunul nu s-a întors până acum să mă întrebe dacă-l pot învăţa meserie. După ce voi ieşi la pensie, nu ştiu ce se va întâmpla cu postul. Singura soluţie este să găsim tineri dornici să înveţe arta sticlăriei”, a adăugat Romică.

O artă pe cale de dispariţie

Regretul sticlarului a fost întărit şi de şeful atelierului, care a mărturisit că în trecut, Universitatea „Cuza” a trebuit să apeleze la un sticlar din altă ţară, pentru că în Iaşi nu se găseau. „În ţară au rămas foarte puţin sticlari în adevăratul sens al cuvântului. Mulţi dintre cei mai vechi au ieşit la pensie, iar cei mai noi s-au orientat spre anumite nişe, precum obiectele decorative sau bijuteriile. În trecut, am fost nevoiţi să aducem sticlar din Austria, pentru că la noi nu găseam”, a declarat Mihai Ciolan, şeful atelierul UAIC.

Mai mult decât atât, potrivit acestuia, una dintre cauzele care stau la baza dispariţiei sticlarilor, mai ales a celor care lucrează produse de laborator, este impactul economic pe care produsele acestora îl au. „Atelierul este întreţinut din forţele noastre proprii. Nu mai găsim tineri doritori, iar acesta este marele meu regret. Nu este o meserie care să aibă impact economic. Dacă ne-am apuca de comercializat eprubete, de exemplu, preţul nostru ar fi mai mare decât a celor aflate deja pe piaţă, aduse din China. Este o meserie care se îndreaptă spre dispariţie. Singura şansă ar fi să găsim pe cineva care ne poate ajuta cu forţă de muncă tânără şi dornică să înveţe astfel de meserie”, a completat şeful atelierului. 

 

* * *

Creez tot felul de flori şi animale, dar numai pentru familie şi prieteni” - Romică Robu

 

* * *

În ţară au rămas foarte puţin sticlari în adevăratul sens al cuvântului” - Mihai Ciolan, şeful atelierul UAIC

Puncte preluare anunturi  "Evenimentul Regional al Moldovei"  in Iasi

<<Click pe locatie pentru detalii>>

Adauga comentariul tau

Nume:

E-mail:

Comentariu:

Security Code
Imagine noua

ULTIMA ORA
BANCUL ZILEI

06:06

BANCUL ZILEI

06:00


1. Informații generale privind concedentul, în special denumirea, codul de identificare fiscală, adresa, numărul de telefon, fax şi/sau adresa de e-mail, persoană de contact: Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Bivolari, judeţul Iasi, telefon 0232-298555, Fax: 0232-298508, email primaria primariabivolari@yahoo.com, persoana de contact:Alina Abuzatoaie; 2.1 Informații generale privind obiectul concesiunii, în special descrierea şi identificarea bunului care urmează să fie concesionat: Terenuri apartinand domeniului privat al UAT Bivolari : NC61473- TABARA= 583mp, NC61478- TABARA=583mp, NC62701- TABARA=583mp, NC62702- TABARA =583mp, NC62703- TABARA=583mp, NC62704- TABARA=583mp, NC62706- TABARA =583mp, NC62709- TABARA=583mp, NC62705- BIVOLARI=500mp, NC61481- BIVOLARI=500mp. Concesiunea se face conform HCL nr 65/28.05.2020 si OUG 57/2019. 2.2 Informații generale privind obiectul inchirierii, în special descrierea şi identificarea bunului care urmează să fie inchiriat: Terenuri apartinand domeniului privat al UAT Bivolari : T77 P609/29=3238 mp, T63 P419 TRAIAN=13ha, T64 P421 TRAIAN=7,4221 ha; Inchirierea se face conform HCL nr 69/28.05.2020 si OUG 57/2019. 3. Informații privind documentația de atribuire: se regăsesc în caietul de sarcini. 3.1. Modalitatea sau modalitățile prin care persoanele interesate pot intra în posesia unui exemplar al documentației de atribuire: la sediul U.A.T. Comuna Bivolari în baza unei cereri scrise. 3.2. Denumirea şi adresa serviciului/compartimentului din cadrul concedentului, de la care se poate obţine un exemplar din documentaţia de atribuire: Compartimentul Administrare Domeniu Public si Privat, de luni până vineri, între orele 08.00-13.00, Comuna Bivolari, jud. Iasi. 3.3. Costul şi condiţiile de plată pentru obţinerea acestui exemplar, unde este cazul: 50 lei, se poate achita la casieria UAT Comuna Bivolari de luni până vineri, între orele 08.00-13.00. 3.4. Data-limită pentru solicitarea clarificărilor: 20/11/2020, ora 13.00. 4. Informaţii privind ofertele: 4.1. Data-limită de depunere a ofertelor: 26/11/2020, ora 10.00. 4.2. Adresa la care trebuie depuse ofertele: Registratura UAT Comuna Bivolari, județul Iasi. 4.3. Numărul de exemplare în care trebuie depusă fiecare ofertă: 1 exemplar. 5. Data şi locul la care se va desfăşura sedinţa publică de deschidere a ofertelor 26/11/2020, ora 14.00, la sediul UAT Comuna Bivolari, județul Iasi. 6. Denumirea, adresa, numărul de telefon, fax şi/sau adresa de e-mail ale instanţei competente în soluţionarea litigiilor apărute şi termenele pentru sesizarea instanţei: Tribunalul Iasi, Str. Elena Doamna, nr. 1A, tel: 0232.260.600, 0232.248.000, 0332.403.666, email tr-iasi-info@just.ro. 7. Data transmiterii anunţului de licitaţie către instituţiile abilitate, în vederea publicării: 04/11/2020
Ceausescu si ipocrizia condamnarii regimului Dej. Colonia Salcia, gardieni condamnati pentru atrocitati, reincadrati in munca si trimisi la case de odihna pentru refacere
23/11/2020 00:20

Dupa moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, in 1965, Nicolae Ceausescu a preluat puterea. Jocurile dure si complicate pentru succesiunea la putere, dorinta de a se legitima nu doar in structurile partidu ...

 100 de ani de la primul vot al femeilor, în SUA
02/11/2020 10:31

  Acum o sută de ani, femeile au votat pentru prima dată in istoria Statelor Unite ale Americii (SUA), după ce le-a fost acordat acest drept, cu doar cateva luni inainte. Primul scrutin in care femeile ...

 VIDEO - Vă mai amintiți de bătrânul Trabi? Povestea incredibilă a Trabantului care a ajuns și vedetă printre colecționari, dar și la raliuri
30/10/2020 10:45

  Trabant este un automobil care a fost produs in Republica Democrată Germană in perioada 1957 - 1991. Fabrica "VEB Sachsenring Automobilwerke Zwickau" s-a inchis pe data de 30 aprilie 1991. ...

Porțelanurile de manufactură, o colecție de vibrații cu dragoste
14/10/2020 06:01

  Ori de cate ori vine vorba despre elegantă, gandul se indreaptă către portelanuri, fără de care niciun decor de bun gust nu poate fi complet. Iar dacă vorbim despre elegantă la superlativ, vorbim ...

”NIMENI nu vrea să audă!” Acest lucru se poate schimba! CINE E MONICA. ”Să dea de gândit înalților demnitari!”
25/06/2020 16:08

 „Persoanele surde sunt de obicei invizibile pentru comunitatea auditivă. Îsi trăiesc viata intr-o lume fără sunet, dar nu sunt separate fizic de celelalte. Fiecare dintre aceste persoane c ...

INTERSECȚII - Florile. Idee şi îndemn
17/05/2020 22:20

 INTERSECŢII Vali NEGRU De ani buni imi fac aprovizionarea cu produse alimentare la Supermarket-ul din str.Arcu, care, firesc, dispune şi de o mare parcare. Tot de mai multă vreme, administratorii mag ...

  Construcţia viitorului oraş al mobilei din Egipt a înghiţit 230 de milioane de dolari
24/02/2020 11:53

  Egiptul a investit mai multe sute milioane de dolari pentru a construi un „oraş al mobilei” in apropiere de gura de vărsare a Nilului, un proiect pilot dintr-o serie de mari centre industr ...

Fiecare ieşean cu farmacia sa
17/01/2020 12:00

Noi, localnicii, ne-am obişnuit de ani buni cu peisajul şi nu ne mai impresionează. Nu-l mai băgăm deloc in seamă. În schimb, un turist străin sau unul „instrăinat” cu valul de emigra ...

Sfânta Parascheva leagă prietenii strânse
10/10/2019 23:43

Au ajuns primii pelerini care s-au aşezat la rand pentru a se inchina la moaştele Sfintei Parascheva, după ce acestea vor fi scoase din Catedrala Mitropolitană. Sunt două femei din judeţul Neamţ. Alte su ...


Aboneaza-te la cele mai noi stiri din Regiunea Moldovei