Un nasture, o epopee

Chiar că-i incredibil! Lucruri banale, cândva, nu foarte de mult indispensabile „piese de schimb!”, lejer de găsit şi foarte la îndemână au dispărut subit din peisaj. Greu, aproape imposibil de explicat cum şi de ce. Într-un oraş precum Iaşul să nu dibuieşti decât una şi foarte singură mercerie după aproape 8 ore de căutări, sună cam straniu. Dar aşa este! Din păcate... Luat de sus în jos, de la nord-vest şi către sud-est, apoi viceversa, numai că un pic perpendicular, al doilea oraş al ţării nu-i în stare să ofere măcar un set de nasturi la palton. Capse pentru blugi, nici pomeneală. Un şiret în două culori (să zicem, alb-roşu) pentru nişte adidaşi mai şic - adevărate sefeuri. Până şi banala (altădată) papiotă a ajuns ceva rarisim...

Mai ieri, s-a nimerit să-mi sară un năsturel (mai bine spus, năsturoi) de prin susul paltonaşului, deltaplanând pervers în mâlul din şanţ. Alizeu subit pe la locul fostelor amigdale, aşa că hai la drum, să pun la loc accesoriul pierdut! Aşa a început aventura. Mai bine spus, epopeea. Urcat Copoul, coborât spre Piaţa Independenţei, Tg.Cucu, Hală, Baza 3, CUG, Drumul Hoţilor, Tătăraşi, iarăşi Tg.Cucu, apoi Alexandru, Mircea, Dacia, Păcurari... Pentru un simplu şi banal năsturaş. Îl voiam aproximativ kaki. Apoi am renunţat la o pretenţie ce s-a dovedit absurdă. Măcar nasture să fie! Nici aşa n-a fost loc... Cu chiu, cu vai am găsit una şi probabil singura mercerie încă funcţională din oraş. Da, erau ceva încercări pentru statutul de nasture, am mai întrebat de şireturi - pauză, fermoare – vise, aţă de papiotă, da. Chiar din belşug, numai că preţul, chiar preţ de preţ. De la 5 lei în sus. Despre calitate, nu-i cazul a întreba. Bine că mai sunt, că se mai găsesc. Cui nu-i convine, n-are decât să meargă pe la sh-uri şi să completeze de acolo accesoriile lipsă. Da-i cam greu să nimereşti culoarea la nasture, lungimea la şiret, grosimea la aţa de papiotă.

Foarte intrigat, am întrebat ce, cum şi de ce. Nu-i cerere? Ba este şi chiar foarte mare. Atunci? Câştigul prea mic, chiriile prea mari, per ansamblu, mai mult pierdere. Cândva, pe vremuri, era câte o mercerie în fiecare cartier. Acum, una singură în tot oraşul. Cine vrea nasturi, n-are decât să şi-i facă singur, acasă! Marcel FLUERARU