Ridge Racer Unbounded Review

Ridge Racer Unbounded Review

 

Seria Ridge Racer îşi tot ambalează motoarele de prin 1999, de la PS la N64 şi de la PS3 la PC, Xbox 360 şi chiar Vita sau iOS, însă fără a reuşi să ajungă pe locurile fruntaşe unde Burnout sau Need for Speed stau confortabil pe fotoliu (cel puţin în zona titlurilor arcade cu maşini). De fapt, chiar şi acel „unbounded” (nelimitat) din titlu o alegere total nefericită pentru un joc care nu face decât să se limiteze în a copia (fără prea multă atenţie, oricum) diverse alte jocuri… precum sus-numitele Burnout, Need for Speed sau chiar Split/Second.

Marea „aventură” se petrece în oraşul fictiv Shutter Bay, unde grupuri de şoferi rebeli ţin neapărat să preia controlul de la nişte nenumite autorităţi malefice şi, evident, cea mai bună metodă este să câştigi curse de maşini. Cam asta e tot ce înseamnă poveste, mai departe fiind doar o serie interminabilă de alergături prin diverse districte ale oraşului pe care trebuie, de preferinţă, să le domini (adică să ieşi pe locul întâi).

Ridge Racer Unbounded nu-şi bate capul cu vreun tutorial, ci te lasă să înveţi prin sistemul încercărilor repetate ale aceleiaşi curse cum că ai un buton dedicat pentru drift (un fel de frână de mână, de fapt, dar dacă îi zicea aşa, nu mai suna atât de şmecher), că poţi distruge diverse părţi din oraş şi eşti răsplătit pentru asta sau că e de-a dreptul indicat să trimiţi la fiare vechi maşinile adversarilor. Tare, nu? Aşa s-ar zice, doar că sunt nişte lucruri pe care nu prea le-am înţeles şi ţin doar de o realizare defectuoasă a AI-ului şi gameplay-ului:

De ce îmi trebuie buton dedicat pentru drift? Frâna, acceleraţia şi folosirea lor la momentul potrivit sunt mai mult decât suficiente pentru a umple bara de nitro (numită aici Power);

De ce distrugerea diverselor clădiri nu-mi aduce şi beneficii în ierarhia cursei? De cele mai multe ori mai mult pierzi locuri sau câştigi unul două cel mult în loc să fii aruncat într-o poziţie privilegiată tocmai pentru că ai muncit şi ai acumulat Power şi ai păstrat-o pentru momentul propice. Dar nu, te trezeşti înapoi la coadă, iar când ieşi din secvenţa cinematică însoţitoare distrugerii e foarte posibil să pupi din plin un zid sau o iei în direcţia greşită pentru că e prea întuneric şi indicatoarele sunt plasate prost.

Ideea distrugerii mai serioase a nivelurilor (clădiri precum sediul poliţiei, metrou, parcare subterană, poduri, panouri publicitare etc.) este preluată din Split/Second, un arcade care însă s-a dovedit extrem de antrenant şi mai ales avea mod cooperativ pe acelaşi PC. Mi-am pierdut multe week-end-uri cu Split/Second, diferenţa dintre el şi RRU fiind că primul chiar avea explozii spectaculoase (nu secvanţe cinamtice), AI-ul folosea cu mare încredere scurtăturile, iar rutele alternative te propulsau mult în faţă şi reprezentau avantaje hotărâtoare (deci merita să le exploatezi). Unbounded doar îţi aruncă osul, dar fără a-i lăsa şi ceva carne pe el ca să te bucuri de o explozie serioasă ce distruge vreo trei adversari, o clădire şi te mai trimite şi în fruntea plutonului.

De ce mi se dau puncte pentru diverse acţiuni care la final nu-mi folosesc la nimic? Sau mă rog, folosesc pentru a creşte până la un nivel maxim 30 care îţi deblochează maşini şi elemente pentru a crea trasee în editorul dedicat. Shutter Bay poate fi distrus în destule moduri şi este normal să încetineşti dacă iei în coarne 10 stâlpi la rând, dar când adversarii trec pe lângă tine cu boost-ul la maximum la 30 de secunde de la începerea cursei nu te poţi abţine să nu te întrebi de unde au făcut rost de el. Asta pe o linie dreaptă, fără să facă drift, fără să zboare şi fără să lovească ceva.

Un joc arcade, ca să fie distractiv, trebuie să aibă şi un sistem bun de control. Asta în teorie, pentru că odată deblocate maşini ceva mai puternice, driftul este aproape incontrolabil şi mai curând alegi ceva mai slab, dar mai stabil ca să nu te trezeşti dând din colţ în colţ la cea mai mică manipulare a stick-ului controller-ului. Da, controller, pentru că tastatura nu e deloc o idee bună în lipsa apăsării progresive.

De asemenea, aş fi preferat şi nişte inteligenţă în AI, nu doar scriptări suspecte. Adversarii nu se bagă să distrugă elementele de decor şi foarte rar folosesc rutele deschise prin explozii, probabil fiindcă ei ştiu deja că nu reprezintă vreun avantaj deosebit. Atunci când le folosesc însă, chiar şi la o reluare a cursei, le folosesc mereu, în mod evident având o rutină scriptată de la care nu se abat nici dacă viaţa lor ar depinde de asta.

Frag-urile sunt şi ele cu mare entuziasm împrumutate din Burnout (Takedowns) şi, evident, te obligă să distrugi cât mai multe maşini ale adversarilor din jurul tău. Motiv pentru care ăsta ar fi cel mai bun moment să dezactivezi camera cinematică pentru a nu mai fi repus aiurea în joc; în plus, dintre toate tipurile de curse, Frag Attack este cel mai simpatic poate şi pentru că nu controlezi doar maşini normale, ci şi un camion imens sau un vehicul al poliţiei. De altfel, acestea sunt şi singurele momente în care apar maşini de poliţie, în rest şoselele fiind suspect de lipsite de trafic (iar când există trafic, nu ai niciun fel de penalizare dacă loveşti respectivele maşini).