Cum arată de fapt Ambrozia, cea mai nocivă buruiană care apare în august și septembrie. E confundată cu pelinul

 

 Ambrozia, iarba de paragină pe care oamenii o confundă cu pelinul, este cea mai alergenică plantă din România. Tot mai mulți oameni fac alergii grave.

Una dintre cele mai răspândite specii de buruieni care apariține genului Ambrosia este specia Ambrosia astemisiifolia, cunoscută în popor și sub denumirea de iarbă de paragină sau iarba pârloagelor, floarea pustei.

Cum arată buruiana ambrozia!

Cum arată Ambrozia, buruiana confundată cu pelinul

Ambrozia este planta răspândită în toată Europa, cu talia semiînaltă, de 50-100 cm înălțime și cu o rădăcină bine dezvoltată de 1,2 – 1,5 m. Frunzele de ambrozie sunt alungite și ascuțite la vârf, lobate, cu pețioluri cu aripi de culoarea gri – verde argintie. Frunzele sunt așezate opus la baza tulpinii și alterne pe partea superioară și pe ramificații.

Florile de ambrozie sunt purtătoare de polen și formează inflorescențe ce se situează în vârful ramurilor, cu o formă alungită și compactă, asemenea unui spic. Polenizarea se realizează cu ajutorul vântului și prin răspândirea grăunciorilor de polen. O singură plantă de ambrozie poate elibera în atmosferă până la câteva miliarde de grpunciori de polen și până la 30.000 de semințe, ce îți pot păstra calitățile germinative până la 40 de ani.

Perioada maximă de polenizare este în august – septembrie

Semințele care sunt răspândite prin vânt germinează primăvara, planta crește o dată cu majoritatea buruienilor, iar până la jumătatea lunii iulie, ambrozia devine dominantă, atunci când își dezvoltă învelișul floral.

Planta ambrozia este rezistentă la arșiță și secetă, tocmai din această cauză ea se dezvoltă foarte repede, în orice condiții. Planta de ambrozie se înmulțește prin semințe, care pot rezista în pământ mai mult de un sezon de vegetație până să germineze.

Unde poate fi întâlnită Ambrozia?

Ambrozia este una dintre cele mai invazive plante existente pe teritoriul ţării noastre, fiind extrem de adaptabilă la condiţiile pedoclimatice.
În România, ambrozia este răspândită în aproape toate zonele (cu excepția zonei dealurilor înalte și a zonei montane), preferând solurile nisipoase, mai puțin fertile, ușor alcaline.

Crește spontan pe terenurile lăsate pârloagă, în principal de-a lungul căilor ferate, a drumurilor, pe marginea apelor curgătoare, a lacurilor, pe marginea pădurilor, în apropierea dărâmăturilor, respectiv pe terenurile lipsite de vegetație și prost întreținute, dar și în grădini și parcuri neîngrijite pe șantierele de construcții, în zone unde s-a depozitat pământ excavat, în culturile de cereale şi de florea-soarelui, producând pagube semnificative de recoltă.

Când devine periculoasă pentru sănătatea omului?

Buruiana ambrozia produce mari cantități de polen începând de la mijlocul lunii iulie, în funcție de condițiile pedoclimatice și se încheie spre finalul lunii septembrie, chiar octombrie. În verile călduroase, polenul este răspândit de vânt la distanțe foarte mari, cu precădere în verile secetoase.

Ambrozia conține foarte multe fragmente alergizante, iar o concentrație în aer de sub 30 grăunciori de polen pe metru cub, poate induce o reacție alergică. Chiar și 1-2 grăuncioare de polen pot afecta persoanele sensibile.

 

Cum se manifestă alergia la ambrozia ?

Sensibilizarea alergică la polenul de ambrozia se manifestă clinic cel mai frecvent ca rinoconjunctivită și astm, dar pot apărea și simptome cutanate, inclusiv urticarie și angioedem, putându-se ajunge la manifestări similare celor din șocul anafilactic.

Simptomele rinoconjunctivitei alergice sunt:

• strănut,
• prurit nazal,
• obstrucţie nazală,
• secreţii nazale apoase,
• prurit ocular,
• congestie oculară,
• lăcrimare.

Simptomele astmului sunt:

• episoade de tuse,
• dificultate în respiraţie sau wheezing.

Simptomele cutanate includ :

• leziuni de urticarie, care sunt papule pruriginoase, și edem dureros al țesuturilor profunde, care afectează mai frecvent zonele periorală, periorbitală, limba, zona genitală, și extremitățile.

Șocul anafilactic este cea mai severă formă de reacție alergică

Cu debut brusc, neașteptat, și tablou clinic deseori dramatic, putând duce la deces prin obstrucția căilor aeriene și colaps vascular ireversibil. Șocul anafilactic reprezintă o urgență medicală.

Este important de menționat faptul că între creșterea concentrației de polen și apariția simptomelor există o fereastră de oportunitate de aproximativ 2 săptămâni, în care se poate începe tratamentul simptomatic al alergiei, ceea ce va duce la ameliorarea semnificativă a calității vieții pacienților. Astfel cu o investiție minimă în aparatură pentru monitorizare aerobiologică, putem alerta eficient populația cu privire la prezența polenului în aer.