Denumire stiintifica: Antirrhinum majus L.
Denumire populara: Gura leului, Aslan, Buruiana de in, Capul cainelui, Cascate, Floarea cataimei, Gura draga, Gura mielului, Gura moroiului, Gura morunului, Gura muroniului, Gura ursului, Gurita leului, Gurita mielului, Gurita, Leoaie, Leoaie mare
Planta perena, radacini ramificate. Tulpini erecte, la baza lignificata, inalta de 30-70 cm. Frunze lanceolate, intregi, cele superioare liniar-lanceolate, glabre. Flori mari, scurt pedicelate, in raceme terminale. Corola personata rosie purpurie, roza sau alba, larg tubuloasa, cu tub saciform, mai deschis la culoare decat palatul, foarte pronuntat, galben, paros. Fruct capsula oblic ovata, glandulos pubescenta, dehiscenta prin 3 orificii cu marginea valvulat-dintata. Inflorire VI-IX.
Compozitie chimica
Florile de gura leului contin antociani dintre care a fost identificat anthirrinin-ramnogicozidul precum si pigmenti flavonici dintre care a fost identificat apigenin 7-glucuronidul si luteolina. Dintre aurone a fost identificat: aurensin-6-glucozidul
Actiune terapeutica
Frunzele si florile sunt utilizate in scop medicinal, extractele avand efect antiflogistic, si stimulant.
Mod de utilizare
Gura leului este utila in tratarea ulcerelor, inflamatiilor si a hemoroizilor.
Adauga comentariul tau