La nastere, copiii pot vedea doar luminile, iar obiectele situate la o distanta mai mare de 20-30 centimetri au o imagine neclara. Se spune ca la aceasta varsta copilul poate privi fata mamei atunci cand este luat in brate. In primele zile de viata, copilul prefera sa priveasca fetele persoanelor din jur in locul oricaror alte obiecte. Pe masura trecerii timpului, vederea devine din ce in ce mai clara si incepe sa se dezvolte vederea binoculara. Coordonarea vederii cu miscarile mainilor incepe pe masura ce copilul dezvolta capacitatea de a urmari cu ochii miscarile obiectelor si apoi de a incerca sa le prinda.
In jurul varstei de 8 saptamani, copilul incepe sa priveasca fix in ochii parintilor si ai altor persoane din jur. Daca la nastere copilul nu poate vedea decat nuante de gri, la varsta de 2 luni el poate distinge culoarea rosie si cea albastra. In jurul varstei de 4 luni vederea colorata a copilului este asemanatoare cu cea a adultului. De aceea, in aceasta perioada este bine sa stimulam vederea copilului cu jucarii diverse, viu colorate. Intre 4 si 6 luni continua sa se dezvolte controlul miscarilor oculare, la fel ca si coordonarea vederii cu miscarile corpului. Copilul poate deveni retras in prezenta strainilor sau poate simti lipsa unui parinte care a plecat prea repede din camera sau se poate simti nesigur intr-un mediu care nu ii este familiar.
Claritatea imaginii la varste diferite ale copilului
Intre 6 si 8 luni, cei doi ochi ar trebui sa se focalizeze in mod egal asupra obiectelor din jur. De asemenea, majoritatea copiilor incep acum sa mearga de-a busilea, astfel continuandu-se coordonarea privirii cu miscarile mainilor, picioarelor si a intregului corp. Dupa varsta de 1 an, atat coordonarea privirii cu miscarile intregului corp, cat si perceptia adancimii sunt bine dezvoltate. Aceste capacitati pot fi perfectionate prin jocuri care implica diversele simturi: aratarea cu degetul, apucarea, prinderea, aruncarea si punerea la loc a obiectelor. Cu toate ca acuitatea vizuala, stereopsisul si fuziunea sunt dezvoltate probabil in jurul varstei de 4 luni, ele nu sunt stabilizate ferm pana la varsta de 8 ani. Cu cat pacientul este mai tanar, cu atat functiile lui vizuale sunt mai vulnerabile.
Deteriorarea si supresia acuitatii vizuale apar in special la un pacient care a dezvoltat strabism pana la varsta de 5 ani si extrem de rar, dupa varsta de 8 ani. De altfel, pacientii cu varsta mai mica de 8 ani sunt considerati cu imaturitate vizuala. Privind din acest punct de vedere, orice anomalie a sistemului vizual care interfereaza cu claritatea imaginii care se formeaza pe fovee sau orice deviere de la alinierea normala a axelor oculare care interfereaza cu vederea binoculara normala poate cauza o deteriorare permanenta a sistemului daca nu este tratata la o persoana cu imaturitate vizuala.
Odata cu maturizarea sistemului vizual, dupa varsta de 8 ani, vederea este stabilizata pe viata si ambliopia nu apare decat in cazul unei deteriorari organice ale sistemului vizual. Stereopsisul si fuziunea sunt de asemenea puternic consolidate in jurul varstei de 8 ani, dar deteriorari ocazionale ale functiilor binoculare pot aparea dupa o intrerupere prelungita la cei cu maturitate vizuala. Pentru a se corecta la timp anomalii care pot afecta vederea copilului, este bine ca primul consult oftalmologic sa fie efectuat intre 1 si 3 ani sau imediat dupa nastere la copilul cu antecedente oftalmologice in familie.
Adauga comentariul tau