Remiterea sindromului vertebral si radicular dupa operatia de hernie de disc lombara sunt influentate de o serie de factori ce tin de adresabilitate, de gravitatea tulburarilor neurologice la momentul operatiei, de aspectul intraoperator al discului herniat, gradul de compresiune asupra radacinii, de toleranta la durere a individului, de repercusiunea asupra psihicului acestuia etc. Rezultatele postoperatorii foarte bune si bune sunt de 80 - 85%. Aceasta inseamna remiterea sindromului algic iradiat in membrul inferior (lombosciatica), ce permite pacientului reluarea sarcinilor zilnice si intoarcerea acestuia in campul muncii. Restul de 15 - 20% se incadreaza in rezultate stationare sau uneori chiar usor agravate fata de cele de dinaintea operatiei. De obicei, acestia sunt pacientii care de frica operatiei ajung tarziu la neurochirurg, sperand ca leziunea sa se rezolve de la sine, si adesea dupa instalarea complicatiilor paretice sau chiar paralitice. In aceste cazuri, si evolutia postoperatorie este mai dificila, remiterea simptomelor dureroase se face mai lent, pacientul necesitand tratament recuperator etapizat. 

De ce reapar durerile 

Cea mai frecventa cauza a reaparitiei durerilor in regiunea coloanei lombare cu iradieri in picior sunt cicatricile duro-radiculare postoperatorii, care pot sa apara chiar daca indicatia operatorie a fost corecta si chiar daca tactica si tehnica operatorie au fost corect executate. Aceste cicatrici pot fi iritante si totodata compresive pentru radacina nervoasa, producand dureri care apar la o perioada de la o luna pana la cativa ani de la operatie. Durerile din decubit dispar, pacientul se poate misca fara prea mari dureri, poate sta pe scaun si se poate deplasa cu conditia de a nu-si mobiliza coloana lombo-sacrata pentru evitarea exacerbarii durerilor. Sindromul radicular algic restant (dar usor ameliorat fata de cel preoperator) se manifesta prin dureri, parestezii sub forma de furnicaturi si arsuri pe traiectul vechii suferinte radiculare. Simptomatologia dureroasa este data de noile raporturi postoperatorii si de fenomenele de refacere biologica la nivelul radacinii decomprimate. Uneori, durerile capata caracter cronic si necesita o dispensarizare activa, atat de catre medicul de familie, cat si de serviciile de recuperare balneara. Trebuie sa existe din acest punct de vedere o colaborare stransa intre medicul neurochirurg si medicul recuperator pentru realizarea unui program fizical-kinetic si de recuperare medicala adaptat fiecarui pacient in parte. 

Ce presupune recuperarea

Programul recuperator se realizeaza individual pentru fiecare pacient de catre o echipa complexa: medic recuperator, kinetoterapeut, fizioterapeut, neurochirurg, uneori si psiholog in functie de specificitatea simptomatologiei clinice. Recomandarile sunt in functie de localizarea afectiunii, capacitatea de efort si de greutatea pacientului. Astfel, pacientii care isi desfasoara activitatea in special in pozitie ortostatica sunt beneficiarii unui program de kinetoterapie orientat spre intretinerea si dezvoltarea sistemului muscular de sustinere pe verticala a coloanei vertebrale.

Pentru pacientii a caror activitate profesionala solicita flexia trunchiului si miscari complexe ale membrelor superioare, programul de kinetoterapie profilactica trebuie orientat spre consolidarea functiei de baza a sistemului vertebro-ischio-gambierilor, care asigura retroversia trunchiului la nivelul articulatiei coxo-femurale.
Pentru deficitul motor postoperator, programul de recuperare va fi axat pe electrostimulare selectiva cu curent exponentiali cu panta variabila, tehnici de kinetoterapie particulare: tratament postural, mobilizari pasive, proceduri de termo si electroterapie, masaj, laser-terapia, lumina polarizata etc. 

Relaxarea musculaturii lombare duce la reducerea concomitenta a lombosciaticei. In acest sens se aplica exercitiul hold-relax Sbenghe modificat, cu rezistenta moderata spre minima si exercitiile fizice ce implica repetarea ciclului de contractie-relaxare musculara. 
Se utilizeaza de asemenea pozitiile finale ale diagonalelor Kabat pentru musculatura abdominala, cea a trunchiului si membrelor inferioare.
Pentru asuplizarea trunchiului inferior prin exercitii de remobilizare a coloanei vertebrale lombare, basculari ale bazinului, intinderea musculaturii paravertebrale si muschiului psoas-iliac, cel mai frecvent se utilizeaza programul Williams.

Reducerea riscului de recidiva discala

In perioada postoperatorie, dupa remiterea simptomatologiei clinice, pacientul este predispus astfel la repetarea acelorasi greseli ce pot duce la recidiva. Este esentiala instruirea bolnavului asupra principalilor factori de risc pe care trebuie sa-i evite tot timpul: frigul, umezeala, miscarile bruste necontrolate, ridicarea de greutati, cresterea in greutate, etc. 
Factorul esential care poate asigura o reusita terapeutica pe termen mediu si lung, reducerea reala a riscului de recidiva, consta in adaptarea riguroasa a unui program de fizio-kinetoterapie la elementele etiopatogenice genereatoare de suferinta.