Hipermetropia: cauze, diagnostic și tratament

Hipermetropia: Aceasta afectiune reprezinta un viciu de refractie ce presupune probleme cu vederea la apropiere, dar daca este observata la timp poate fi corectata cu succes, prevenind chiar agravarea sa

 

 Hipermetropia: Viciul de refractie
Hipermetropia: Constituie o problema a ochilor, fiind un motiv frecvent pentru reducerea capacitatii vizuale (acuitate vizuala). Refractia se refera de fapt la schimbarea directiei de propagare a luminii, mai exact ochiul nu poate focaliza lumina pe retina in mod corespunzator. Acest lucru se intampla de obicei in urma anormalitatilor in ce priveste forma globului ocular sau a varstei care interfereaza cu modul de functionare al componentelor ochiului.

Hipermetropia: Ce este?
Hipermetropia (mai este denumita si hiperopia) este un viciu de refractie ce apare cand capacitatea de refractie a corneei si a cristalinului este prea slabita pentru lungimea ochiului, conducand la inabilitatea de a vedea/a se concentra clar pe obiectele aflate la apropiere, ochii obosind usor. Poate fi cauzata de o imperfectiune in ochi (globul ocular este prea scurt si cristalinul nu se poate bomba suficient), cauzand dificultate in focalizarea pe obiectele din apropiere, iar in cazuri grave pe niciun fel de obiecte, scrie qbebe.ro.

In functie de aspectul clinic exista urmatoarea clasificare: hipermetropie simpla, patologica si functionala.

Hipermetropia: Simptome
Hipermetropia: Persoanele cu hipermetropie pot experimenta vedere incetosata, astenopatie, disfunctie acomodativa, ambliopie disfunctionala binoculara (probleme cu vederea la ambii ochi, deoarece creierul tinde sa ignore semnalele de la ochiul afectat). si strabism (privire incrucisata -alta afectiune ce determina vedere incetosata la apropiere, insa persoanele cu strabism care au vedere buna la distanta intampina probleme la apropiere din cauza unei reduceri in amplitudinea acomodativa cauzata de modificarile natural survenite odata cu varsta). Mai poate fi prezent la persoanele varstnice si prezbitismul deoarece cristalinul ochiului se rigidizeaza odata cu varsta. De asemenea, in hipermetropie se pot asocia ambliopia (ochi lenes), dar si retinita pigmentara.

Cei care nu intampina probleme in vederea la distanta (sau au probleme minore) pot vedea la distanta, insa la apropiere resimt o oboseala a ochilor (astenopatie) in urma solicitarii oculare, de obicei insotita de o durere de cap si un disconfort vizual (mai ales dupa activitati cum este cititul). Persoanele cu hipermetropie severa nu pot vedea obiectele clar la apropiere, dar intampina dificultati si in perceptia profunzimii (vedere tridimensionala).

Hipermetropia: Cauze
Cauzele sunt in general genetice (ereditare) si implica un ochi care este fie prea scurt (mic), fie o cornee prea plata, fie cristalinul nu poate deveni suficient de rotund incat imaginile sa fie focalizate intr-un punct dincolo de retina-putere de convergenta redusa a cristalinului din cauza actiunii slabe a muschilor ciliari (in mod normal lumina nu poate fi focalizata dincolo de retina).

Dupa cum am mentionat mai sus, modificarile din cristalin (acomodarea) menite sa aduca lumina intr-un punct pe retina nu au loc in mod corespunzator si apare vederea incetosata. Poate aparea la orice varsta, insa este mai usor observabila in jurul varstei de 40 ani.

Hipermetropia: In situatii rare are la baza alte afectiuni cum sunt: diabet, sindromul ochiului mic (microftalmie), cancer ocular sau probleme cu vasele de sange din retina, dar si distofie corneana sau cataracta.

Retineti ca multi bebelusi si copii mici tind sa fie usor hipermetrofici, insa aceasta problema dispare de obicei pana la varsta de 3 ani (copiii dispun de cristalin extrem de flexibil si pot remedia usor problema).

Hipermetropia: Diagnostic
O persoana ce sufera de hipermetropie intampina dificultati in citirea tabelul Jaeger pentru ochi insa il poate citi pe cel Snellen (pentru distanta). Medicul oftalmolog poate include in examenul ofalmologic masurarea presiunii oculare (tonometrie), test de refractie (pentru a determina reteta corecta pentru ochelari), examinarea retinei, examinare cu ajutorul lampii cu fanta ale structurilor frontale ale ochilor, test de vedere a culorilor (pentru a identifica orbirea), teste ale muschilor care misca ochii, acuitate vizuala atat la distanta, cat si la apropiere.

In cazurile grave de hipermetropie de la nastere, creierul intampina dificultati in contopirea imaginilor vazute de fiecare ochi in parte (sunt intotdeauna incetosate) si acesti copii nu au vazut niciodata obiecte de aproape, putand suferi si de ambliopie sau strabism. Prin urmare, daca creierul nu invata niciodata sa vada obiectele in detaliu exista un risc mare ca unul din ochi sa devina dominant, asadar creierul va bloca impulsurile ochiului nondominant cauzand ambliopie sau strabism. Copilul cu hipermetropie va sta in mod frecvent aproape de hipermetropietelevizor deoarece nu pot distinge liniile precise, aparand si privirea piezisa din cauza vederii incetosate (ochii functioneaza independent si nu pot forma o imagine unica); astfel copiii cu hipermetropie de la nastere prezinta perceptie vizuala scazuta.

Hipermetropia: Deoarece parintii nu realizeaza intotdeauna prezenta acestei probleme, trebuie sa stiti ca acesti copii intampina probleme in prinderea unei mingi si au o abilitate scazuta de a vedea obiecte tridimensionale; rezultatele scolare pot fi reduse. Cand cei mici incep sa identifice imaginile, observa ca nu pot vedea obiecte mici sau imagini. In multe cazuri, hipermetropia usoara spre moderata poate fi confundata cu ADHD sau alte probleme de invatare sau de personalitate (pot fi observate miscari involuntare ale capului si ale corpului in incercarea de a-si mentine concentrarea).

Hipermetropia: Tratament
Multi profesionisti ai vederii, inclusiv oftalmologi, optometristi, ortoptisti si opticieni sunt implicati in tratamentul si monitorizarea hipermetropiei. La finalizarea examinarii oculare, medicul poate prescrie o reteta de ochelari corectori; in cazurile minore afectiunea este lasata necorectata. Pacientii cu hipermetropie severa pot necesita lentile de tip convex la ochelari sau lentile de contact (au o valoare dioptrica pozitiva ce determina lumina sa se focalizeze mai aproape/mai spre interior decat face in mod normal). Cea mai convenabila modalitate de corectie consta in ochelari de vedere, dar o varianta mai estetica este reprezentata evident de lentile de contact care pot fi de tip moale sau rigid, cu purtare zilnica, extinsa, lunara, medicul putand indica cele potrivite pentru ochii vostri (impun insa costuri usor mai mari in comparatie cu ochelarii si mai multe atentie si igiena, fiind potrivite mai degraba pentru adolsecenti si adulti si nu pentru copii). realitatea.net