Obiceiul vicios reprezinta o problema importanta atât pentru pacient, cât si pentru medicul ortodont. Cel mai frecvent obicei vicios îl reprezinta suptul degetului, caracterizat prin aparitia dezechilibrelor musculare si scheletale. Asupra acestui obicei se poate interveni, în primul rând, prin îndepartarea factorului cauzator si, ulterior, prin aplicarea unui aparat ortodontic. Semnele clinice sunt în functie de degetul supt, de pozitia si de durata practicarii obiceiului.

O practica mai putin frecventa, dar care ridica probleme importante, e reprezentata de suptul buzei inferioare, aceasta devenind un veritabil înlocuitor al degetului sau al tetinei. 

Respiratia orala duce la o dezvoltare atipica a aparatului dento-maxilar, fiind declansata de prezenta anumitor forme patologice în sfera O.R.L., cum ar fi prezenta vegetatiilor adenoide sau a deviatiei de sept. În cazul în care se intervine chirurgical pentru îndepartarea factorului cauzator, copilul trebuie reeducat sa respire pe nas, deoarece respiratia orala devine un automatism.

Un obicei care duce la modificari faciale, dar mai greu de depistat pentru parinti, este reprezentat de deglutitia atipica (deglutitie de tip infantil), definita ca o reminiscenta a comportamentului lingual din perioada de sugar, care apare din cauza imaturizarii fenomenului de deglutitie. Cauzele pot fi morfologice, atunci când deglutitia normala nu se poate realiza din cauza unor factori locali, cum ar fi o limba marita în volum sau, pur si simplu, poate fi un obicei pe care copilul si l-a creat din perioada de sugar.

Tratamentul în cazul obiceiurilor vicioase este alcatuit dintr-un ansamblu de masuri si mijloace ce au menirea de a înlatura factorul cauzator, precum si de implementare a unui program de lunga durata. Practicile utilizate în tratamentul anomaliilor sunt specifice fiecarui copil, acesta fiind supravegheat o perioada de timp, deoarece obiceiul vicios poate reveni sau, în cel mai rau caz, poate fi înlocuit cu altul.
Nici adultii nu sunt privati de astfel de comportamente, cel mai frecvent observându-se interpunerea creionului între cele doua arcade sau sprijinirea capului pe pumn. În astfel de situatii este obligatorie atentionarea adultului asupra obiceiului, înainte ca acesta sa produca modificari dento-alveolare sau faciale majore