Infectia gonococica este o infectie bacteriana contactata aproape întotdeauna pe cale sexuala, cu morbiditate considerabila la ambele sexe, care poate determina sterilitate. S-a constatat o crestere a incidentei in ultimii ani.
Urbanizarea, industrializarea, dezvoltarea mijloacelor de comunicare rapida, a turismului, raporturile sexuale libere, prostitutia, homosexualitatea, consumul de alcool, folosirea contraceptivelor si ignorarea pericolului venerian au contribuit din plin la raspândirea bolii. Acestor factori li s-au adaugat: diminuarea sensibilitatii gonococului la antibiotice, prezenta formelor fruste si asimptomatice de boala, contagioase însa, rezistenta minima conferita de o infectie anterioara s.a.

Cele mai multe cazuri in mediul urban
Agentul cauzal este gonococul, un coc Gram negativ, de 0,6 - 1 micron lungime, dispus în perechi sau gramezi, intra si extracelular, apartinând genului Neisseria. Este fragil în mediul extern: nu suporta uscaciunea, lumina solara, temperatura scazuta. Din 1975 au fost puse în evidenta culturi de gonococ secretoare de betalactamaza (penicilinaza) care nu raspund la penicilina. Gonococii se fixeaza cu ajutorul pililor la nivelul mucoaselor uretrale, a colului uterin, trompelor, glandelor accesorii uretrale, anala, conjunctivala. Mucoasele cu epiteliu turtit (vaginala, endometriala) nu sunt accesibile.

Fixarea este labila, permitând deplasarea pe restul mucoasei si transmiterea la partenerii sexuali. Gonococii strabat apoi mucoasa si ajung în tesutul conjunctiv subepitelial, unde se înmultesc si secreta endotoxine care produc o reactie inflamatorie. Sunt afectate mai frecvent grupele de vârsta 20 - 24 ani, 25 -29 ani si 15 -19 ani (în special la sexul feminin). Frecventa este mai mare la barbati, dar femeile prezinta adesea forme asimptomatice de boala, dificil de diagnosticat. Cazurile sunt mai numeroase în mediul urban, iar manifestarile bolii sunt diferite la barbat si la femeie. Infectia gonococica la barbat poate fi simptomatica si asimptomatica, iar perioada de incubatie este, in medie, de 3-5 zile. 

Complicatii foarte grave
Uretrita gonococica anterioara debuteaza cu prurit, eritem si tumefierea meatului, apoi apare scurgerea uretrala galben - verzuie, care pateaza lenjeria. Se asociaza senzatii de arsura si durere la nivelul uretrei în timpul mictiunii. Evolutia este spre vindecare spontana sau (foarte grav) spre extinderea infectiei la uretra posterioara. Este importanta prezentarea la medic pentru a se evita cronicizarea si complicatiile, uneori, foarte grave ce pot surveni.

Infectia gonococica cronica se manifesta printr-o scurgere uretrala permanenta, dar redusa, uneori o singura "picatura matinala" sero - purulenta, însotita de discrete usturimi sau simptomele subiective lipsesc complet. Scurgerea devine abundenta în urma raporturilor sexuale excesive, ingestiei de alcool, eforturilor fizice. 

Infectia gonococica la femeie
Infectia gonococica acuta este rar întâlnita, la tinere recent dezvirginate si îmbolnavite prin acest prim contact sexual. Este o uretro-vulvo-cervicita. Se caracterizeaza prin usturime si durere la mictiune, scurgere galben-verzuie abundenta. Meatul urinar si vulva sunt congestionate si edematiate. Colul uterin este erodat, rosu, acoperit de secretie. Infectia gonococica cronica este forma cea mai frecventa la femeie, infectia trecând rapid în stare de latenta si devenind asimptomatica. Scurgerea este redusa, însotita sau nu de simptome subiective discrete (usturime la mictiune); mictiunile sunt frecvente.

Infectia gonococica extragenitala
Infectia gonococica oculara apare la nou-nascutul infectat intrapartum, din canalul genital. Se manifesta printr-o conjunctivita purulenta, mai rar keratita, panoftalmie. Se poate întâlni si la adult (atingerea, de regula, a unui singur ochi). Infectia gonococica ano-rectala este uzual rezultatul contactului sexual ano-genital. Este, de obicei, asimptomatica, doar 10% din cazuri prezentând o congestie a mucoasei, durere, sângerare rectala, secretie purulenta. Infectia gonococica oro-faringiana este adesea asimptomatica, mai rar îmbracând aspectul unei angine eritematoase banale, ocazional aparând un exudat purulent.

Complicatiile infectiei gonococice
Complicatiile locale. La barbat pot aparea: fimoza, parafimoza, balanita, litrita, periuretrita, prostatita, veziculita, epididimita, funiculita, cistita, ajungandu-se pana la strictura uretrala si sterilitate. La femeie se pot produce: bartholinite, skenite, salpingita, metrita si chiar pelviperitonita. Diagnosticul de certitudine al infectiei gonococice se bazeaza pe identificarea gonococului pe frotiul din secretie sau prin cultura. 
Alte metode de laborator actuale sunt: imunofluorescenta directa, metode de amplificare a acidului nucleic (Gen - Probe), imunofluorescenta indirecta pentru detectarea anticorpilor serici specifici s.a. 
Testele cutanate de detectare a imunoreactivitatii celulare sunt utilizate în caz de infectie genococica diseminata.

Tratamentul infectiei gonococice
Sensibilitatea gonococului la antibiotice s-a modificat în decursul timpului, ceea ce a facut necesara readaptarea continua a schemelor terapeutice. Penicilina a devenit din ce în ce mai putin eficienta din cauza rezistentelor cromozomice si, mai ales, a aparitiei tulpinilor secretoare de penicilinaze. Rezistenta la alte antibiotice (cloramfenicol, tetracicline, macrolide, spectinomicina, chinolone etc.) este variabila. 

Ceftriaxonul si cefalosporinele de a doua si a treia generatie sunt, insa, constant eficiente, ca si penicilina sau amoxicilina asociate cu un inhibitor de penicilinaza (acid clavulanic). Sunt recomandate, cel mai adesea, tratamente minut pentru gonoree, urmate de un tratament de durata antichlamidia, frecventa asocierilor fiind mare, iar posibilitatile de izolare a chlamidiei, reduse. Partenerii sexuali ai bolnavilor trebuie sa fie examinati si tratati.

Consultul si tratamentul medical cat mai precoce vor conduce la vindecarea rapida, fara complicatiile mentionate, ce pot avea repercusiuni grave asupra vietii ambilor parteneri. Dar cel mai important lucru il constituie prevenirea bolii, printr-o viata sexuala sanatoasa, evitandu-se aventurile, partenerii de o noapte, promiscuitatea. Igiena riguroasa si utilizarea prezervativelor, dar mai ales stabilitatea partenerilor impiedica contractarea acestei boli, cu toata suita de complicatii nefaste.

 

Infectia gonococica este o infectie bacteriana contactata aproape întotdeauna pe cale sexuala, cu morbiditate considerabila la ambele sexe, care poate determina sterilitate. S-a constatat o crestere a incidentei in ultimii ani.
Urbanizarea, industrializarea, dezvoltarea mijloacelor de comunicare rapida, a turismului, raporturile sexuale libere, prostitutia, homosexualitatea, consumul de alcool, folosirea contraceptivelor si ignorarea pericolului venerian au contribuit din plin la raspândirea bolii. Acestor factori li s-au adaugat: diminuarea sensibilitatii gonococului la antibiotice, prezenta formelor fruste si asimptomatice de boala, contagioase însa, rezistenta minima conferita de o infectie anterioara s.a.

Cele mai multe cazuri in mediul urban
Agentul cauzal este gonococul, un coc Gram negativ, de 0,6 - 1 micron lungime, dispus în perechi sau gramezi, intra si extracelular, apartinând genului Neisseria. Este fragil în mediul extern: nu suporta uscaciunea, lumina solara, temperatura scazuta. Din 1975 au fost puse în evidenta culturi de gonococ secretoare de betalactamaza (penicilinaza) care nu raspund la penicilina. Gonococii se fixeaza cu ajutorul pililor la nivelul mucoaselor uretrale, a colului uterin, trompelor, glandelor accesorii uretrale, anala, conjunctivala. Mucoasele cu epiteliu turtit (vaginala, endometriala) nu sunt accesibile.

Fixarea este labila, permitând deplasarea pe restul mucoasei si transmiterea la partenerii sexuali. Gonococii strabat apoi mucoasa si ajung în tesutul conjunctiv subepitelial, unde se înmultesc si secreta endotoxine care produc o reactie inflamatorie. Sunt afectate mai frecvent grupele de vârsta 20 - 24 ani, 25 -29 ani si 15 -19 ani (în special la sexul feminin). Frecventa este mai mare la barbati, dar femeile prezinta adesea forme asimptomatice de boala, dificil de diagnosticat. Cazurile sunt mai numeroase în mediul urban, iar manifestarile bolii sunt diferite la barbat si la femeie. Infectia gonococica la barbat poate fi simptomatica si asimptomatica, iar perioada de incubatie este, in medie, de 3-5 zile. 

Complicatii foarte grave
Uretrita gonococica anterioara debuteaza cu prurit, eritem si tumefierea meatului, apoi apare scurgerea uretrala galben - verzuie, care pateaza lenjeria. Se asociaza senzatii de arsura si durere la nivelul uretrei în timpul mictiunii. Evolutia este spre vindecare spontana sau (foarte grav) spre extinderea infectiei la uretra posterioara. Este importanta prezentarea la medic pentru a se evita cronicizarea si complicatiile, uneori, foarte grave ce pot surveni.

Infectia gonococica cronica se manifesta printr-o scurgere uretrala permanenta, dar redusa, uneori o singura "picatura matinala" sero - purulenta, însotita de discrete usturimi sau simptomele subiective lipsesc complet. Scurgerea devine abundenta în urma raporturilor sexuale excesive, ingestiei de alcool, eforturilor fizice. 

Infectia gonococica la femeie
Infectia gonococica acuta este rar întâlnita, la tinere recent dezvirginate si îmbolnavite prin acest prim contact sexual. Este o uretro-vulvo-cervicita. Se caracterizeaza prin usturime si durere la mictiune, scurgere galben-verzuie abundenta. Meatul urinar si vulva sunt congestionate si edematiate. Colul uterin este erodat, rosu, acoperit de secretie. Infectia gonococica cronica este forma cea mai frecventa la femeie, infectia trecând rapid în stare de latenta si devenind asimptomatica. Scurgerea este redusa, însotita sau nu de simptome subiective discrete (usturime la mictiune); mictiunile sunt frecvente.

Infectia gonococica extragenitala
Infectia gonococica oculara apare la nou-nascutul infectat intrapartum, din canalul genital. Se manifesta printr-o conjunctivita purulenta, mai rar keratita, panoftalmie. Se poate întâlni si la adult (atingerea, de regula, a unui singur ochi). Infectia gonococica ano-rectala este uzual rezultatul contactului sexual ano-genital. Este, de obicei, asimptomatica, doar 10% din cazuri prezentând o congestie a mucoasei, durere, sângerare rectala, secretie purulenta. Infectia gonococica oro-faringiana este adesea asimptomatica, mai rar îmbracând aspectul unei angine eritematoase banale, ocazional aparând un exudat purulent.

Complicatiile infectiei gonococice
Complicatiile locale. La barbat pot aparea: fimoza, parafimoza, balanita, litrita, periuretrita, prostatita, veziculita, epididimita, funiculita, cistita, ajungandu-se pana la strictura uretrala si sterilitate. La femeie se pot produce: bartholinite, skenite, salpingita, metrita si chiar pelviperitonita. Diagnosticul de certitudine al infectiei gonococice se bazeaza pe identificarea gonococului pe frotiul din secretie sau prin cultura. 
Alte metode de laborator actuale sunt: imunofluorescenta directa, metode de amplificare a acidului nucleic (Gen - Probe), imunofluorescenta indirecta pentru detectarea anticorpilor serici specifici s.a. 
Testele cutanate de detectare a imunoreactivitatii celulare sunt utilizate în caz de infectie genococica diseminata.

Tratamentul infectiei gonococice
Sensibilitatea gonococului la antibiotice s-a modificat în decursul timpului, ceea ce a facut necesara readaptarea continua a schemelor terapeutice. Penicilina a devenit din ce în ce mai putin eficienta din cauza rezistentelor cromozomice si, mai ales, a aparitiei tulpinilor secretoare de penicilinaze. Rezistenta la alte antibiotice (cloramfenicol, tetracicline, macrolide, spectinomicina, chinolone etc.) este variabila. 

Ceftriaxonul si cefalosporinele de a doua si a treia generatie sunt, insa, constant eficiente, ca si penicilina sau amoxicilina asociate cu un inhibitor de penicilinaza (acid clavulanic). Sunt recomandate, cel mai adesea, tratamente minut pentru gonoree, urmate de un tratament de durata antichlamidia, frecventa asocierilor fiind mare, iar posibilitatile de izolare a chlamidiei, reduse. Partenerii sexuali ai bolnavilor trebuie sa fie examinati si tratati.

Consultul si tratamentul medical cat mai precoce vor conduce la vindecarea rapida, fara complicatiile mentionate, ce pot avea repercusiuni grave asupra vietii ambilor parteneri. Dar cel mai important lucru il constituie prevenirea bolii, printr-o viata sexuala sanatoasa, evitandu-se aventurile, partenerii de o noapte, promiscuitatea. Igiena riguroasa si utilizarea prezervativelor, dar mai ales stabilitatea partenerilor impiedica contractarea acestei boli, cu toata suita de complicatii nefaste.