avansat, sindromul de imunodeficienta dobandita (SIDA), se caracterizeaza clinic prin deficit imunitar complex predominant celular care predispune la diferite suprainfectii • Grupele de risc cele mai afectate sunt barbatii homo sau heterosexuali, hemofilicii, heterosexualii cu relatii cu parteneri multipli, primitorii de transfuzii de sange, nou-nascutii din mame HIV pozitive • Virusul HIV determina prabusirea sistemului de aparare imunitar, determina infectia sistemului nervos central, infectii oportuniste si tumorogeneza

Infectia cu virusul imunodeficientei umane (HIV) in stadiul ei cel mai avansat, sindromul de imunodeficienta dobandita (SIDA), se caracterizeaza clinic prin deficit imunitar complex predominant celular care predispune la diferite suprainfectii: bacteriene, virale, fungice cu protozoare si o evolutie invariabil letala in luni sau ani. 
Agentul cauzal al infectiei HIV este reprezentat de retrovirus. Transmiterea acestui retrovirus se realizeaza direct: pe cale sexuala, sangvina sau indirect: toxicomani, de la mama-fat sau instrumentar nesterilizat.

Grupele de risc cele mai afectate sunt barbatii homo sau heterosexuali, hemofilicii, heterosexualii cu relatii cu parteneri multipli, primitorii de transfuzii de sange, nou-nascutii din mame HIV pozitive. HIV poate fi izolat din sange, plasma, sperma, secretii vaginale, saliva, lacrimi, lapte de femeie. Virusul HIV determina prabusirea sistemului de aparare imunitar, determina infectia sistemului nervos central, infectii oportuniste si tumorogeneza. 

Exista 6 stadii evolutive: incubatia, infectia asimptomatica, infectia simptomatica, limfoadenopatia generalizata, stadiul SIDA. Incubatia se intinde pe o perioada de 1-3 luni, iar infectia sexuala 10-14 luni. Anticorpii apar dupa 6-12 saptamani de la infectie.
In stadiul 3, cel de infectie simptomatica, sunt prezente manifestari neurologice, hepatice si cutanate. Stadiul 4, cel al limfoadenopatiei generalizate, este stadiul in care sunt identificate cel putin 3 grupe ganglionare cu durata de peste 3 luni, iar in stadiul 5 limfopatia este generalizata. Este remarcata scaderea ponderala si prezenta febrei mai mult de o luna durata. In ultimul stadiu, cel de SIDA, sunt prezente deja infectiile oportuniste si tumori.

Detectarea anticorpilor specifici anti-HIV se realizeaza prin doua metode: testul ELISA si testul WESTERN- BLOTT. Aceste teste pot fi uneori negative, lucru explicat prin prezenta unei ferestre imunologice de 6-12 saptamani. Mai sunt utilizate metodele virusologice, precum si explorarea functiilor imune. 

Pacientul, medicul curant si psihologul

In ceea ce priveste profilaxia infectiei HIV, putem trasa cateva directii de actiune: depistarea surselor de infectie prin supravegherea grupelor de risc - serologic si epidemiologic, reducerea cailor de transmitere: sexuala (folosirea de prezervative), prin sange (transfuzii, injectii), verticala (intreruperea cursului sarcinii), iar pentru masa receptiva se impune educatie sanitara, tratamentul in caz de contact cu triterapie (ca la schema de terapie antivirala), vaccinare. Ingrijirea pacientului infectat cu HIV este complexa. Testul rapid pozitiv, test I ELISA, va fi aplicat persoanelor care au avut un contact sexual protejat cu o singura persoana sigur sau probabil infectata, screening de sarcina, la cererea medicului curant (simptom, varsta, comportament clinic).

Examenul clinic general va contine o anamneza corecta cu identificarea pe cat posibil a comportamentului, momentului infectant, examene biologice, serologice, virusologice, imagistica. Vor fi urmarite eventuale infectii cu virusul hepatitic B sau C, toxoplasma. Este recomandat examen psihologic urmat de suport psihologic.
Un aspect deosebit de important pentru aderenta la terapia de lunga durata a acestei boli cronice, reinsertia in societate, este o stransa legatura intre medicul infectionist, pacient si psihologul clinician.