Infectiile tractului respirator mijlociu

Laringita reprezinta extinderea edemului inflamator la corzile vocale, epiglota si faringe, cu îngustarea cailor respiratorii. Este frecventa la copii (subglotite edematoase). Etiologie: virusurile paragripale, virusul sincitial respirator, adenovirusuri, bacilul difteric (laringita subglotica). Clinic, se poate însoti de traheita sau traheobronsita. Incepe dupa o rinita, cu voce ragusita, tuse latratoare. La copilul mic, în cateva ore, se trece de la faza disfonica la cea dispneica sau direct la faza asfixica, fata de laringita difterica, în care evolutia este mai lenta (2-3 zile) si însotita de stare toxica. La copilul mare si adult, laringita virala se manifesta în forma disfonica. Epiglotita acuta ca etiologie are tablou clinic dramatic cu risc letal în 25% din cazuri. Apare la copii sub 5 ani si în cadrul septicemiei, cu stare generala grava, toxica, cu dureri faringiene spontane. Obstructia severa a caii aeriene poate aparea cu asfixie. Diagnosticul se pune prin laringoscopie: epiglota apare rosie si marita de circa 10 ori, ca o cireasa la baza limbii, iar corzile vocale sunt normale. Un semn sugestiv pentru diagnostic este ameliorarea partiala a dispneei, prin împingerea limbii înainte (aceasta manevra largeste caile aeriene). Tratament: spitalizarea este necesara pentru majoritatea cazurilor, deoarece obstructia cailor aeriene poate surveni rapid, necesitand intubatie endotraheala sau traheostomie, mai ales în epiglotita acuta, în care se va recurge obligatoriu si la antibioterapie. 

Infectiile tractului respirator inferior. Pneumonii

Pneumonia acuta infectioasa reprezinta procese inflamatorii acute ale parenchimului pulmonar, alveolar si / sau interstitial, produse de diferiti agenti patogeni. In ultimele decenii, au avut loc modificari în spectrul etiologic al pneumoniilor infectioase: a crescut incidenta pneumoniilor nebacteriene, ajungand aproape egala cu cea a pneumoniilor bacteriene; a scazut incidenta pneumococului, stafilococului auriu si bacililor gram negativi (BGN). Pneumoniile bacteriene reprezinta 2/3 din totalul cazurilor. In ultimul timp, a crescut mult numarul pneumoniilor cu Mycoplasma, stafilococ, BGN si cu fungi. Pneumonia lobara sau segmentara, produsa, de obicei, de pneumococ, afecteaza lobii inferiori, mai des drept, cu evolutie în patru stadii: stadiul congestiv, hepatizatie rosie, hepatizatie cenusie si resorbtie. Boala apare preferential în sezonul rece, mai frecvent în epidemiile de gripa si la subiectii imunodeprimati. Debutul este brutal, cu frisoane, febra, dureri pleurale si tuse productiva, cu sputa ruginie. La alcoolici si varstnici, pot aparea: agitatie psihomotorie, delir, somnolenta. Apare congestia obrazului si / sau herpes labial. Complicatiile sunt rare, pleurezie seroasa, mai rar purulenta, meningita, pericardita. Bronhopneumonia este produsa de stafilococ, streptococ si consta din focare de alveolita abcedate în jurul unor bronhii mici, cu continut purulent. Pneumonia cu stafilococ survine dupa rujeola, viroze respiratorii, tuse convulsiva, iar la adult, dupa gripa sau în cursul septicemiei stafilococice. 

Pneumonia virala (interstitiala)

Dupa predominanta procesului inflamator, pneumoniile sunt interstitiale sau alveolare, adesea, însa, si cu afectarea simultana a bronhiilor. Expresiile anatomo-clinice sunt de: pneumonie interstitiala, pneumonie lobara sau segmentara ori bronhopneumonie. Dupa terenul pe care survin, pneumoniile pot fi: primare (la organisme anterior sanatoase) sau secundare (în cadrul unei boli sistemice sau a unei leziuni anterioare pulmonare). Pneumonia interstitiala este inflamatia predominanta a interstitiului pulmonar cu infiltrate limfo-monocitare si macrofage. Boala are un debut insidios, fara semne de severitate, cu febra fara frison si tuse seaca, cefalee intensa si leucopenie. Nu exista antibioterapie pentru aceasta afectiune. 

Pneumonia cu Mycoplasma pneumoniae

Mycoplasma pneumoniae este un microorganism aflat la granita dintre bacterii si virusuri, lipsit de perete celular, rigid, cu afinitate crescuta pentru mucoasa respiratorie, unde produce leziuni distructive. Pneumoniile cu mycoplasma reprezinta peste 50% din pneumoniile interstitiale si aproximativ 205 din totalul pneumoniilor. Determina frecvent infectii ale cailor respiratorii superioare (rinofaringita, sinuzite, timpanite buloase) si mai rar pneumonii. Afecteaza cu predilectie copiii, adolescentii si tinerii. Boala survine în mici focare epidemice, în colectivitatile de copii si tineri, mai ales în sezonul rece. Calea de transmitere este aerogena, contagiozitatea fiind redusa. Incubatia este de 7-21 zile, debut cu disfagie, tuse uscata apoi umeda si mucosanguinolenta. Deseori, prezinta manifestari extrapulmonare: localizare cutanata (eritem polimorf), localizari neurologice, localizari digestive etc.