Lupusul indus de medicamente

Dimensiune font:

| 29-10-2012 14:03

Lupusul este o boala cronica autoimuna caracterizata prin inflamatie si leziuni la nivelul unuia sau a mai multor organe (indeosebi piele, rinichi, plamani, inima, celule sanguine), cauzand alterarea bunei functionari a organului/organelor cu pricina. Denumirea vine de la modificarea de la nivelul pielii fetei, care devine rosu-violacee in zona pometilor, amintind de muscatura de lup.

Responsabile de raspunsul autoimun se fac limfocitele B, celule specializate in producerea anticorpilor. In mod normal, anticorpii isi indreapta “atacul” asupra intrusilor patogeni, dar in cazul lupusului sunt afectate celulele sanatoase ale organismului. Atunci cand sunt afectate mai multe organe vorbim de lupus eritematos sistemic (LES), considerata forma cea mai severa si totodata cea mai des intalnita de lupus. Tratamentul este preponderent simptomatic, neexistand pe piata farmaceutica un medicament care sa vindece aceasta boala. Mai multe informatii legate de LES puteti gasi aici.

1. Ce reprezinta lupusul indus de medicamente (LIM)?

Se estimeaza ca un procent de cca. 10 din totalul cazurilor de LES este indus de medicamente, ceea ce se transpune numeric in 15.000 pana la 30.000 de cazuri de LES in fiecare an. Conditiile favorizante pentru dezvoltarea LIM sunt: utilizarea de medicamente cu potential alergizant ridicat (se comporta ca antigeni capabili sa conduca la raspuns autoimun de tip LES), timp indelungat sau in doze superioare dozelor terapeutice.

Din punct de vedere demografic, raportul cazurile de LIM in randul femeilor si al barbatilor este de 1:1. Ambele sexe sunt la fel de susceptibile dezvoltarii LIM, spre deosebire de lupusul eritematos sistemic care afecteaza mai frecvent femeile. Permanenta informare si rapida actiune a profesionistilor din domeniul medical sunt critice pentru un bun control si diminuarea efectelor lupusului indus de medicamente.

2. Ce medicamente pot cauza lupus?

Pe baza informatiilor colectate si analizate de-a lungul timpului, sunt peste 80 de medicamente cunoscute ca fiind cauzatoare de LIM, dintre care cele mai utilizate si cunoscute sunt:

procainamida (antiaritmic/anestezic local)
hidralazina (antihipertensiv vasodilatator)
minociclina (antibiotic din clasa tetraciclinelor)
penicilamina (medicament antireumatic/chelator de Cu in boala Wilson)
izoniazida (antituberculos)
chinidina (antiaritmic)
agentii anti-TNF-ɑ (de tip infliximab sau etanercept, cu indicatii terapeutice in tratamentul unor boli precum artrita reumatoida sau psoriazisul)

Cel mai mare risc de a dezvolta LIM este atribuit procainamidei, cu o incidenta de 20% dupa 1 an de administrare a medicamentului in limita dozelor terapeutice. Pe locul 2, se afla hidralazina cu o incidenta de 5-8% (in aceleasi conditii) si comporta urmatoarele categorii de risc: pacienti acetilatori lenti, genotipul HLA-DR4, sex feminin.

Alte medicamente cu risc mic de LIM sunt: acebutolol (beta-blocant cardioselectiv), carbamazepina (antiepileptic, util si in nevralgia de trigemen), clorpromazina (antipsihotic), sulfasalazina (antiinflamator intestinal, antireumatic).

3. Care sunt principalele simptome ale lupusului indus de medicamente?

Semnele clinice date de LIM variaza in functie de medicamentul cauzator si se inscriu in tablou clinic al lupusului eritematos sistemic:

artralgie (durerea localizata la nivelul articulatiilor) – in 90% din cazurile de LIM
artrita (inflamarea articulatiilor)
mialgie (dureri musculare) – in 50% din cazurile de LIM
serozita (inflamarea membranelor care inconjoara diferite organe): pericardita, pleurita

iar cu incidenta mai redusa:

fotosensibilitate
febra
hepatomegalie, splenomegalie
eruptii cutanate

4. Teste de laborator imunologice

Se obtine rezultat pozitiv pentru

- anticorpi antinucleari (ANA) – 90% din cazurile de LIM

- anticorpi antihistone – in cca. 75% din cazurile de LIM si in cca. 20% din cazurile de LES. Exista o diferenta la nivel de dimer histonic asupra caruia anticorpul antihistona actioneaza: in LIM, complexul de histone vizat este H2A-H2B, in vreme ce in LES este H1-H2B

- anticorpi anti-ADNss (anticorpi anti-ADN denaturat – “single stranded DNA”) - mai frecvent intalniti in LIM comparativ cu LES.

O lista a autoanticorpilor si a bolilor asociate lor, pe baza carora se face diagnosticul de laborator este disponibila aici.

5. Care sunt criteriile de diagnosticare pentru LIM?

Lupusul indus medicamentos este destul de dificil de diagnosticat, intrucat nu exista criterii de diagnosticare aprobate. Diagnosticul este bazat de obicei pe identificarea agentului cauzator si pe tabloul clinic ce corespunde lupusului. Se considera urmatorul patern de diagnosticare a LIM:

prezenta a cel putin unui simptom clinic de LES (artralgie, mialgie, serozita, febra)
teste imunologice pozitive pentru ANA + anticorpi antihistone (anticorpi ce persista in serul sanguin o perioada indelungata si dupa oprirea tratamentului cu medicament incriminat)
administrarea medicamentului suspectat de declansarea LIM pentru cel putin 1 luna
imbunatatirea starii clinice a pacientului dupa zile sau saptamani de la suspendarea administrarii medicamentului incriminat si recurenta simptomelor la reluarea medicamentului incriminat

6. Tratamentul in cazul lupusului indus de medicamente

Principala actiune ce trebuie luata consta in suspendarea imediata a administrarii medicamentului incriminat. O imbunatatire a simptomelor ar trebui sa fie observata in zilele sau saptamanile ce urmeaza. Gradul de reversie a manifestarilor specifice lupusului depinde de momentul intreruperii tratamentului raportat la inceputul bolii. Se recomanda si terapia de alinare a simptomelor de tip artralgie, artrita sau eruptii cutanate. Astfel, clasele de medicamente utilizate sunt antiinflamatoare nesteroidiene, corticosteroizi topici si/sau sistemici, hidroxiclorochina (antimalaric, imunosupresiv).

Sursa: U.S. Pharmacist, British Medical Journal, Current Opinion in Rheumatology