Plante medicinale pentru însănătoşirea ficatului
Dimensiune font:
Printre reţetele oferite de cabinetul „Natura” din Arad, condus de terapeutul naturist Ioan Groza, se află şi câteva remedii din plante medicinale, ce s-au dovedit excelente pentru însănătoşirea ficatului atins de boală, remedii de mare ajutor inclusiv suferinzilor de ciroză hepatică.
Rostopască, pufuliţă şi anghinare
După cum arată unele studii recente în domeniul fitofarmaceuticii, rostopasca (Chellidonium majus) este materia primă pentru foarte multe medicamente fabricate în vestul Europei împotriva afecţiunilor hepatice. Rostopasca este o plantă recunoscută în fitoterapie pentru proprietăţile sale antivirale, drenoare şi regenerative ale celulei hepatice, fiind eficientă în toate tipurile de hepatită: A, B, C, D şi E. La rândul său, pufuliţa cu flori mici (Epilobium montana, E. hirsutum) este un remediu tradiţional în medicina populară românească, fiind utilizată cu succes în hepatite şi ciroze hepatice. Anghinarea (Cynara scolymus), pe lângă faptul că este un excelent tonic hepatic, are darul de a ajuta ficatul să-şi recapete structura normală, aspect extrem de important la persoanele care suferă de ciroză în faze avansate.
„Fiecare plantă se macină fin cu râşniţa de cafea, după care se cerne printr-o sită fină, pulberea obţinută semănând bine cu un praf foarte fin. Anghinarea şi pufuliţa se amestecă în proporţii egale, apoi se ia o linguriţă din acest amestec, la care se adaugă un vârf de cuţit de pulbere de rostopască. Se consumă patru asemenea doze pe zi, pe stomacul gol, cu jumătate de oră înainte de masă. Doza se ţine sub limbă 10-15 minute, după care se înghite cu apă. Tratamentul durează cel puţin şase luni în cazul hepatitei acute şi cronice şi doi ani în cel al cirozei hepatice. Suferinzii de dischinezie biliară, colecistită şi dispepsii trebuie să urmeze cure de câte două săptămâni, cu o săptămână de pauză între ele”, a subliniat Ioan Groza.
Este foarte important, de asemenea, ca pulberea de rostopască să fie dozată separat, deoarece are o toxicitate ridicată şi, amestecată neomogen cu alte pulberi, poate produce otrăviri prin supradozare. Pulberile de plante vor fi date prin sită cu multă grijă, deoarece la tratamente de lungă durată cu plante luate sublingual pot apărea răni în gură, extrem de neplăcute din cauza acţiunii mecanice a bucăţilor de plantă insuficient măcinate.
Reţete cu fructe de armurariu şi flori de siminoc
Într-un litru de apă clocotită se pun două-trei linguri de fructe de armurariu (Silybum marianum) măcinate, care se fierb tot atâtea minute. După ce prin răcire lichidul ajunge la temperatura camerei se adaugă patru linguri de miere de salcâm. Se consumă întreaga cantitate fracţionată pe parcursul unei zile, cu o oră înainte şi după mesele principale. Cura trebuie să dureze 20 de zile, cu 10 zile de pauză, timp de trei luni.
Florile de siminoc (Helichrysum arenarium) sunt singurele părţi active terapeutic ale acestei plante şi se culeg începând din luna iunie şi până la sfîrşitul lui octombrie. Au efecte coleretice, colagoge, antibacteriene, diuretice şi spasmolitice. Infuzia din flori de siminoc este foarte utilă în tratarea unor boli ale aparatului digestiv, având rezultate excelente la bolnavii de hepatită, insuficienţă hepatică, dischinezie biliară, inflamaţii ale vezicii biliare, colecistite cronice, hipoaciditate gastrică, tulburări digestive şi helmintiază. Mai ajută la ameliorarea durerilor reumatice şi artritice, în caz de gută şi tulburări metabolice. Infuzia se prepară din 30 g flori uscate la un litru de apă clocotită. Se infuzează zece minute, se strecoară şi se bea câte o cană (250 ml), de două-trei ori pe zi. I.TÂRNOVEANU
Silimarina din armurariu are un deosebit efect hepatoprotector, iar componentele mierii de salcâm, în special glucoza şi fructoza, sunt elemente nutritive importante, regenerante, care măresc rezervele de glicogen din ficat.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau