Povestea unei luptătoare EXCLUSIV

O femeie din Bacău dă o lecţie de viaţă multor oameni * a fost operată la inimă, iar de curând i-a decedat soţul şi a făcut un hematom la spate care a paralizat-o * nu se mai poate mişca, dar cu toate astea speră că se va face bine * medicii spun că e o luptătoare şi că are şanse de recuperare * din păcate, deşi a fost încadrată cu handicap de gradul I cu însoţitor, nu poate beneficia de acest drept pentru că „primăria nu are bani şi nu sunt posturi, iar prioritate au copiii”

 Suntem adeseori prea ocupaţi ca să ne gândim la cât de multe avem şi la cât de mult înseamnă pentru unii un dram de sănătate. Rareori conştientizăm, unii dintre noi, că suntem înconjuraţi de oameni pentru care bucuria nu înseamnă vacanţe exotice, maşini, case, bani sau alte lucruri materiale care se află permanent în mintea multora la capitolul dorinţe. Pentru unii, bucuria e egală cu un dram de sănătate şi o rază de speranţă. Aşa este şi pentru doamna Maria N., în vârstă de 64 de ani, din Bacău.

Citeşte şi: Medici ahtiaţi după profit şi practici ilegale la Spitalul Judeţean Vaslui EXCLUSIV

După ce viaţa a pus-o la încercare în urmă cu 24 de ani când a avut nevoie de o operaţie la inimă, de atunci având proteză mecanică, în urmă cu patru luni soarta avea să-i arate că niciunui lucru nu te poţi împotrivi. I-a decedat soţul în urma unui infarct, şi de aici, avea să pornească şi chinul prin care trece acum.
Doamna Maria e ţintuită la pat, iar singurul lucru pentru care se roagă şi la care speră este să atingă din nou pământul cu propriile picioare. Un hematom subdural vertebral spontan i-a dat viaţa peste cap atât ei, cât şi nurorii ei care şi-a dat şi demisia pentru a putea să-i aibă de grija. Cu toate astea, doamna Maria are încă puterea să mai spere şi chiar să mai zâmbească. „Acum patru luni mi-a murit soţul şi eu am fost de faţă. Pe moment, am fost tare, dar m-a ajuns ulterior. După înmormântare m-au luat durerile de spate şi picioare. Am crezut că e de la oboseală şi am stat acasă, dar după câteva zile am ajuns la Urgenţe. Mi-a înţepenit piciorul. Medicul chirurg de acolo m-a pus să fac câţiva paşi şi era să cad, dar m-a prins el. Mi-a dat o reţetă şi am mers acasă unde am înţepenit de ambele picioare. Am mers din nou la Urgenţe, de unde am aflat apoi că am un hematom. Doctorul mi-a spus că de ceea ce mi-a fost frică, nu am scăpat”, povesteşte doamna Maria.

Citeşte şi: Zeci de kilometri pe caniculă, pentru chimioterapie EXCLUSIV

Operaţie periculoasă
Pentru că avea proteză mecanică la inimă trebuia să vadă constant ce doză de medicamente anticoagulante necesită pentru a nu i se coagula sângele. Din cauza unei doze necorespunzătoare, a făcut un hematom şi a paralizat. De parcă asta nu ar fi fost de ajuns, au apărut o serie de complicaţii, între care infecţii urinare, ea fiind purtătoare şi de sondă, depresie şi alte afecţiuni. A fost pusă să semneze pentru a fi operată, fiind o intervenţie extrem de complicată având în vedere inima sa fragilă, operată şi cu proteză mecanică. „A fost bine la operaţie, iar medicul a fost atât de bun că a trăit emoţiile odată cu noi”, mai spune doamna Maria mulţumită că a trecut de operaţie cu bine.
După ce a stat trei săptămâni internată, a ajuns la Spitalul de Recuperare din Iaşi, unde a început recuperarea, după o serie de plimbări între spitalele ieşene din cauza complicaţiilor apărute. Am găsit-o în unul din paturile de la Recuperare, bucuroasă că îşi poate măcar mişca un picior puţin, asta dându-i speranţă la mai mult. „Acum pot să mă întorc singură în pat şi sper ca, cu ajutorul medicilor să mă fac bine şi să pot merge din nou, să nu-i mai chinui pe ceilalţi, să mă schimbe, să depind de ei”, mai adaugă aceasta cu ochii înlăcrimaţi.

Citeşte şi: Viaţă vândută la mica publicitate EXCLUSIV

„Prioritate au copiii”
Cum se spune că nevoia te învaţă să faci faţă celor mai grele dintre situaţii şi că instinctul de supravieţuire poate conduce către un final fericit, aşa speră şi doamna Maria că va trece peste toate. Deşi are o pensie foarte mică şi se descurcă greu, se gândeşte că sunt oameni şi mai bolnavi de atât. „E greu, dar sper că va fi bine într-un final”, murmură aceasta.
Nu se plânge că merge de la un spital la altul, din Bacău în Iaşi cu ambulanţa, că nora sa şi-a dat demisia de la serviciu ca să-i aibă grija, ci îi pare rău doar că nu-şi primeşte drepturile. A fost încadrată cu gradul I de handicap cu însoţitor numai că fostul primar din Mărgineni, locul unde stă acum la nora sa, nu i-a acordat ajutorul cuvenit pentru că „nu sunt bani şi posturi”. Speră că va reuşi însă să rezolve situaţia cu noul primar, după ce se întoarce de la spital, şi totodată speră să scape de sondă şi să se recupereze. „Speranţa moare ultima cu toate că în zilele noastre mentalitatea e că prioritate au copiii peste tot, că au nevoie de mamă să-i îngrijească, iar bătrânii trebuie să moară”, îşi încheie aceasta povestea.

Citeşte şi: Scandalul studenţilor înscrişi cu japca la medicul de familie revine EXCLUSIV

„Este o mare luptătoare!”
Medicii spun de doamna Maria că e un caz special, un exemplu de om luptător cum puţini sunt. „E un caz mai special, pacienta are o patologie complexă cardiovasculară şi neurologică, cu paraplegie spastică secundară unui hematom subdural vertebral spontan. S-a neglijat puţin când şi-a pierdut soţul, nu şi-a urmărit profilul de coaguloare şi a luat o doză mai mare de medicaţie, făcând hematom. Are multe complicaţii, e ajutată acum de nora sa, are multiple internări, dar face progrese. Este o mare luptătoare!!”, a declarat dr. Raluca Bârzoi, şefa secţiei de Recuperare Neuromotorie, de la Spitalul Clinic de Recuperare din Iaşi.
Roxana NĂSTASĂ

***

„Doctorul mi-a spus că de ceea ce mi-a fost frică, nu am scăpat”- Maria N.

„Speranţa moare ultima cu toate că în zilele noastre mentalitatea e că prioritate au copiii peste tot, iar bătrânii trebuie să moară”- Maria N

„Este o mare luptătoare!!”- dr. Raluca Bârzoi, şefa secţiei de Recuperare Neuromotorie, de la Spitalul Clinic de Recuperare din Iaşi

Vezi ANUNTURILE EVENIMENTUL