Denumire stiintifica vulturica: Hieracium pilosella
Denumire populara vulturica: buruiană de călcat

Denumire stiintifica vulturica:

Hieracium pilosella

Denumire populara vulturica:

buruiană de călcat, buruiană pentru trântitură, călcătură, ciubărul cloştii, culcuşul vacii, gălbeioare, hultuneală, iarba eretei, iarba găinii, încheietoare, ochiul şarpelui, opintic, urechea şoarecelui, vulturoancă.

Proprietati terapeutice vulturica:

- antifebrilă

- antiulceroasă

- azot-urică

- astringentă

- hemostatică

- diuretică

- energetică.

Afectiuni care se trateaza cu vulturica:

boli tratate cu vulturica: afecţiuni bucale, afecţiuni hepatice, albuminurie, ascită, catar intestinal, diaree, edeme, febră, furuncule, hematurie, hemoroizi, infecţie urinară, litiaze renale, nefroze, oligurie, ulcer gastric şi duodenal.

Mod de preparare vulturica:

- ceai de vulturica – 1 lingură de vulturica mărunţită se va pune la 250 ml apă. Se fierbe apoi timp de 15 minute. Se consumă 2-3 căni de ceai de vulturica pe zi.

- 50 g de vulturica mărunţită se va pune cu 250 ml alcool alimentar de 70˚. Se ţine 15 zile bine închis şi se agită de mai multe ori pe zi. Se strecoară şi se va lua câte 1 linguriţă diluată de 3 ori pe zi în afecţiuni renale, hemoragii, etc.

Vulturica in traditia populara

Ceaiul se folosea la gargară, contra amigdalitei şi inflamaţiilor gâtului şi gurii.

Ceai, decoct sau infuzie se folosea contra diareei cronice, piatră la rinichi, catare intestinale şi alte boli.

Părţile aeriene se fierbeau şi decoctul se lua intern iar cu plantele rămase se făceau cataplasme în dureri de piept sau alte dureri.