Special de Halloween: Procesele vrăjitoarelor din Transilvania

Procesele vrăjitoarelor par ceva foarte îndepărtat de realitatea românească, desprinse parcă doar din filmele și din cărțile occidentale. În Evul Mediu însă, sute de procese s-au desfășurat și în Transilvania, la comanda și sub supravegherea Bisericii Catolice.

 

Teama colectivă de femeia eretică, posedată, dobândind puteri magice și științe străvechi în schimbul sufletului său, având ca scop ducerea la pierzanie a credincioșilor datează din primii ani întunecați ai Evului Mediu. În Europa, se estimează că între 50.000 și 100.000 de persoane, majoritatea femei, au fost executate după ce au fost acuzate de vrăjitorie, potrivit povestisasesti.com, represaliile atingând apogeul spre sfârșitul secolului al XVI-lea.

În Transilvania, procesele au început mai târziu, devenind frecvente în timpul principelui Mihai Apafi I (1661-1690) și fiind contemporane cu celebrul caz al vrăjitoarelor din Salem (1692). Peste 500 de procese și execuții de vrăjitoare, multe dintre ele în piețele centrale din Sibiu, Brașov, Târgu Mureș, Cluj-Napoca, Baia Mare, Sighișoara, Mediaș, Carei sau Dej. În Țara Românească și Moldova, astfel de persecuții par să fi avut doar cu caracter sporadic, existind dovezi care atestă un singur caz în Moldova (în Câmpulung Moldovenesc) și doar trei cazuri în Țara Românescă de-a lungul a două secole.

Presupusele vrăjitoare erau cel mai adesea torturate pentru a-și mărturisi nelegiuirile, tăcerea fiind în toate cazurile considerată semn de vinovăție. Multe dintre ele erau arse pe rug, spânzurate sau decapitate, pe când altele erau legate de mâini și de picioare și aruncate în apă (la Cluj-Napoca în Someș, la Sibiu în Iazul croitorilor, la Brașov în lacul din fața Porții, asanat în secolul al XIX-lea). Unele erau mai norocoase, fiind doar bătute, alungate din oraș sau amendate.

Arderea pe rug avea loc de obicei în piețele centrale ale cetăților (Piața Mare din Sibiu, unde se găseau ”stâlpul infamiei” și ”cușca nebunilor”, în fața Catedralei Sf. Mihail în Cluj-Napoca), rămășițele fiind apoi expuse pentru a servi drept avertizare. Aleea care ducea la Turnul Croitorilor din Cluj-Napoca era numită Aleea Vrăjitoarelor, tocmai pentru că acolo erau lăsate în văzul tuturor cadavrele învinuiților.

Biserica avea cea mai mare putere de decizie, iar Cronica lui Sigerus consemnează chiar că în 1577, magistratul Sibiului impune ca toți enoriașii să fie prezenți la slujbele religioase, altfel riscând să fie bătuți la ”stâlpul infamiei” sau să li se atârne ”piatra infamiei” de gât.

Abia în 1768 procesele au fost interzise de împărăteasa Maria Terezia, deși unele cazuri au mai fost judecate în secret și după această dată. Ultima ardere pe rug oficială a avut loc la Mediaș în 1753.

Sursa: impactnews.ro