Academia de fotbal Politehnica Iaşi, ambiţii mari, bani încă puţini!

Licenţierea pentru Liga 1 depinde în mare măsură de sectorul juvenil * astfel, s-a decis că, dacă un club ce doreşte licenţa pentru Liga 1, trebuie să obţină minim 60 de puncte în clasificarea academiei de copii şi juniori * deocamdată, Iaşul stă bine la acest capitol (78 puncte), Academia propunându-şi să ofere echipei mari, în viitor, 2-3 jucători

Mai mult sau mai puţin împinşi de la spate de UEFA, oficialii Federaţiei Române de Fotbal au luat taurul de coarne în ceea ce priveşte fotbalul juvenil, un domeniu lăsat în paragină ani la rând. Acum se afirmă răspicat că academiile de copii şi juniori trebuie să ajungă, în maxim doi-trei ani, la nivelul celor din ţările cu fotbal dezvoltat.

Văzând că recomandările federale nu sunt luate prea în serios de către cluburi, Comitetul Executiv a luat câteva măsuri drastice la şedinţa de săptămâna trecută. Astfel, s-a decis că, dacă un club ce doreşte licenţa pentru Liga 1, trebuie să obţină minim 60 de puncte în clasificarea academiei de copii şi juniori.

În caz contrar, sancţiune financiară, acord de derogare pentru un an de zile şi monitorizare intensă. Asta însă numai până în 2021, dată după care nu se va mai tolera nerealiazarea punctajului. Adică, adio licenţă!

Alt stimulent menit a determina cluburile să acorde mai multă atenţie sectorului juvenil e unul ce ţine de latura materială. Începând cu decembrie 2020, banii veniţi de la UEFA nu se vor mai împărţi în mod egal cluburilor de Liga 1. Vor primi fonduri doar primele 20 de cluburi profesioniste din topul clasificării academiilor, indiferent de eşalonul competiţional. Condiţia de a fi club profesionist este una impusă de forul de la Nyon. Cluburile vor avea obligaţia să investească banii respectivi la nivel de copii şi juniori.

Iaşul stă bine pentru moment, 78 de puncte la estimarea internă

Punctajul unei academii de copii şi juniori se face pe baza a mai multor criterii: strategie şi filozofie, echipe înscrise în campionatele naţionale U19 şi U17, fotbal feminin, staff tehnic compus din director tehnic, coordonator descoperire talente şi, evident, un număr rezonabil de antrenori cu licenţe minim B UEFA. Mai trebuie aşa-numitul „staff suport”, care include preparatorul fizic, fizioterapeutul, nutriţionistul, antrenorul responsabil cu pregătirea mentală şi team-manager-ul. Organigramă ca la orice club cu pretenţii din Spania, Italia, Franţa, Anglia ori Germania.

Curioşi să aflăm cum stă Poli Iaşi la acest capitol, l-am abordat pe Nucu Antohi, directorul Academiei de Copii şi Juniori. „Până în acest moment, lucrurile s-au mişcat bine. De departe, cel mai important a fost refacerea bazei din Abator, adusă la standarde rezonabile, astfel încât să nu mai fie nevoie de improvizaţii în ţinerea lecţiilor de antrenament”, spune acesta.

Profesorul Antohi face periodic estimări interne, pentru a nu avea surprize neplăcute la federaţie. „La ultimul nostru calcul au ieşit 78, dar al lor contează. Acum au apărut la dosar terenul din Abator şi contractele antrenorilor cu portarii, anul trecut nu erau. Oricum, o numărătoare în plus nu strică!”, ne-a precizat dumnealui. Baremul de 60 de puncte e sigur realizat. Mai rămâne clasarea între primele 20 de cluburi profesioniste. Pe ce loc ne aflăm acum? „Asta nu putem şti decât după ce se depun toate dosarele!”.

Şcoala de portari. Ca punctaj, nu prea contează, însă merită pentru tradiţie

Miza intrării în Top 20 e foarte mare. Dincolo de aspectul financiar deja menţionat (banii de la UEFA), mai e vorba de vizibilitate la nivel internaţional. A fi academie de fotbal agreată de UEFA înseamnă ceva, altul e preţul unui junior format aici.

Iar ultima hotărâre a Comitetului Executiv n-a făcut decât să încrânceneze şi mai mult această competiţie între academiile de fotbal din ţară. Fiecare trage să capete un punctaj cât mai mare.

Încă de la instalarea în funcţie, Nucu Antohi s-a pus meticulos pe treabă. Printre primele sale griji a fost aceea de a păstra în staff-ul tehnic antrenori experimentaţi, aflaţi în pragul pensionării. „Marian Moldovan are prelungire, continuă la noi. Dan Cănănău urmează a primi propunerea anul viitor!”, a precizat directorul Academiei.

Întrebat de utilitatea deschiderii unei şcoli de portari în cadrul Academiei, Nucu Antohi s-a poziţionat foarte pragmatic: „Ca punctaj, nu e decisiv să avem aşa ceva! Ne-ar trebui încă 2-3 antrenori pe lângă Nelu Câmpeanu. Dar ca tradiţie, da, se impune să realizăm o astfel de şcoală. Să punem în practică o veche zicere... Celebra şcoală de portari de la Iaşi! Însă prioritatea noastră imediată e să dăm 2-3 ieşeni la echipa de seniori!

Dincolo de punctaje, dotări, organizare, promovarea juniorilor la echipa mare rămâne o chestie teribil de dificilă în conjunctura actuală. Din motive pur obiective. Trebuie o perioadă de rodaj de 1-2 ani, un jucător abia ieşit din juniorat n-are cum să facă faţă imediat rigorilor Ligii 1. Trece de la 17 meciuri oficiale pe an la un număr mai mult decât dublu. De la confruntările cu adversari din categoria sa de vârstă, la dueluri cu jucători maturi, cu C.V.-uri impresionante şi palmares pe măsură.

Cum campionatul de tineret-rezerve e o doar amintire străveche („O, tempora!”, exclamă Nucu), o echipă secundă care să evolueze în Liga 3 presupune cheltuieli peste puterile de acum, o înscriere în Liga 4 „nu-i ajută calitativ”, nu a rămas decât varianta colaborărilor. Tineri de perspectivă trimişi sub formă de împrumut la cluburi precum Aerostar sau Ozana. Să-şi facă acolo indispensabilul rodaj. Cu „minim un antrenament zilnic de 80 de minute, timp efectiv de lucru 40 de minute, cel puţin 80 de atingeri de balon etc. Şi minim 30 de meciuri, 2-3 ore de stat în stadion, cu antrenament cognitiv, individual, fizic şi de grup. Altfel, e plaisir!”, conchide Nucu Antohi. Adică, amatorism.

Mai sunt multe idei, multe proiecte legate de dezvoltarea Academiei, timpul presează şi, înainte de toate, trebuie terminată restructurarea. Până la vară. Marcel FLUERARU