Aproape 10 pentru Simona Halep

 Simona Halep i-a surprins pe multi la Australian Open. I-a surprins pe cei care o vedeau eliminata din primul tur, pe cei cei care o vedeau umilita de Serena Williams, pe cei care credeau ca va aparea la conferinta de presa cu ochii umflati de plans si plina de regrete. I-a surpris si ne-a surprins cat se poate de placut.

La prima vedere, parcursul de la primul turneu de Grand Slam al anului este dezamagitor. Doar optimi de finala pentru cea care este inca numarul unu in lume si care anul trecut a jucat finala este putin. Asta pentru ca privim doar la suprafata. Daca ne uitam in profunzime, parcursul Simonei este unul neasteptat de bun.

Accidentata serios in finalul sezonului trecut, Halep si-a luat o pauza lunga. In timpul acestei pauze nu doar ca a stat departe de tenis, ci a descoperit ca viata inseamna si altceva decat tenisul. Ori pentru un sportiv pericolul cel mare asta este, sa vezi si sa simti ca ai si alte bucurii in viata si sa fii tentat sa te concentrezi pe ele.

Revenirea in circuitul feminin nu a fost una prea reusita, cu o infrangere in primul meci jucat la Sydney.

Asadar, Halep a ajuns la Melbourne fara meciuri in picioare, fara ritm, cu o forma sportiva pe care mai mult o intuia, cu un tablou dificil si cu presiunea rezultatelor, avand de aparat acea finala din 2018.

Am vazut insa in cele patru partide disputate de ea la Australian Open o sportiva de top, o jucatoare de tenis excelenta care mai are inca suficient de multe resurse pentru a creste in perioada urmatoare.

Sigur, a avut meciuri dificile impotriva unor adversare care nu spun prea mult in acest sport. S-a chinuit in trei seturi in primele doua partide, insa apoi i-a oferit o lectie de tenis unei jucatoare legendare, Venus Williams. Si chiar daca Venus nu mai e cea care domina "sportul alb" la inceputul anilor 2000, nici jucatoare de duzina nu este.

A urmat Serena, un duel asteptat si anticipat de toata lumea. Si ce duel a fost!

Trebuie sa admit ca dupa primul set ma asteptam ca Halep sa nu reziste nici macar o ora pe teren. Cea mai mica dintre surorile Williams a jucat aproape perfect si nu i-a dat nicio sansa Simonei. Si nu va grabiti sa o catalogati pe Serena drept tipa usor supraponderala care loveste tare.

Intr-adevar, loviturile ei sunt poate cele mai puternice din circuit, insa nu doar ele au facut-o cea mai buna din lume. Americanca este fenomenala la serviciu, servind extrem de puternic si la limita terenului. Sunt momente in care poti sa juri ca aseaza mingea cu mana pe linie, pe jumatate de linie. Iar in timpul schimburilor reuseste sa inventeze unghiuri carora doar un supraom le poate face fata. Si mai e ceva la Serena. Are o viziune a jocului similara poate cu a lui Federer. Nu intra in panica, stie intotdeauna ce resurse mai are, stie sa isi camufleze excelent momentele de cadere si stie cum sa mute presiunea pe adversar fara sa fie agresiva.

Ei bine, impotriva unei asemenea jucatoare, care a avut nevoie de mai bine de un an pentru a reveni in forma dupa pauza luata pentru a naste, Simona a reusit imposibilul. Setul al doilea a fost unul excelent, unul in care romanca de 1,68 metri inaltime a servit imperial in fata unei jucatoare cu 7 centimetri mai inalta si mult mai masiva. Iar breakul reusit in game-ul zece a clatinat-o serios pe americanca.

Am vazut in debutul setului trei o Serena Williams ezitanta, tematoare, chiar panicata. Am vazut o Serena cautand solutii pentru a rapune serviciul Simonei si nereusind sa faca asta, tot ce a incercat lovindu-se de zidul Halep. Am vazut o Serena in pragul disperarii atunci cand a fost nevoita sa salveze trei mingi de break. Si am vazut o Serena extraordinar de usurata in momentul in care Halep, epuizata mai ales psihic, a cedat in sfarsit.

Nu e usor sa-i faci asta Serenei Williams si putine au fost momentele in care americanca a fost pusa in aceasta situatie. Iar numarul 1 WTA a reusit sa ii puna atat de multe probleme fiind intr-un moment in care este totusi departe de forma optima.

Imaginea de la final, salutul de la fileu, cred ca spune totul despre cum s-au desfasurat ostilitatile. Daca de obicei Serena este cea care se duce spre adversarele invinse si le imbarbateaza, asa cum a facut de altfel si cu Halep in trecut, de aceasta data Simona a fost cea care a avut initiativa. Ea a asteptat-o pe Serena, ea i-a intins mana, ea a vorbit. Epuizata, americanca a zambit doar usor fortat si a incercat sa ramana politicoasa.

Cred ca acesta a fost momentul in care Halep a trecut, cel putin pentru Serena Williams, de la statutul de jucatoare cu potential pe care "patroana" circuitului o incurajeaza mamos la cel de adversara de temut, care o poate invinge oricand.

Doar pentru asta Simona Halep merita un aproape zece. Ar fi fost un zece curat daca reusea sa o si invinga pe Serena.