Cu Andrei Cristea despre echilibru şi despre bucuria de a juca fotbal

Fotbalistul Andrei Cristea, jucătorul echipei Politehnica Iaşi, continuă să aducă datisfacţii suporterilor şi clubului său. În primul meci al returului, la Târgovişte, a fost unul dintre cei mai activi, a marcat golul egalizator şi s-a aflat la un pas de cel al victoriei.

- După golul marcat Chindiei, dar şi cu alte am prilejuri, am simţit în gesturile tale o bucurie de o sinceritate molipsitoare, deşi ai reuşit acest lucru de 114 ori doar în Liga I.

- Fotbalul îl ai sau nu îl ai în sânge. Pentru mine, acest joc simplu, dar atât de complicat, a ajuns să fie şi pasiune şi profesie. Sportul cu mingea de fotbal are multe valenţe spectaculare pe care îmi propun să le valorific în joc. Caut mereu soluţii eficiente. Ce să spun ? N-aş putea trăi fără fotbal. De aceea, continui şi la această vârstă. Mă simt încă motivat şi încerc să creez mereu emulaţie în grupul nostru.  

- Când te uiţi la clasament, acum, ce-ţi zici?

- Îmi spun că trebuie să luptăm, să fim uniţi şi să urcăm dincolo de „zona fierbinte”. Avem experienţa sezoanelor anterioare în care am gestionat bine situaţiile dificile şi am rămas în Liga I. Pot să vă asigur că atât timp cât voi activa la această echipă, nu vom retrograda şi voi face ce este necesar împreună cu colegii mei ca Iaşul să evolueze la cel mai înalt nivel.

- Care este „reţeta” prin care îţi menţii  forma şi la 37 de ani, în Liga I ?

- Este clar că trebuie să fii foarte atent cu viaţa pe care o duci, pentru a te menţine fizic şi mental în parametri ridicaţi. Trebuie să respecţi anumite regului, să ai grijă permanent cu alimentaţia, cu vitaminizarea, cu odihna, de refacere. Sunt multe elemente care concură la o formă fizică optimă. Contează foarte mult motivaţia pe care ţi-o impui, trebuie să te maturizezi psihic, să te dezvolţi. Fiind un jucător cu experienţă, încerc să ajut jucătorii tineri, să le transfer din învăţămintele mele privind atitudinea individuală şi atmosfera în grup. Ţin enorm de mult la oraşul Iaşi, la suporterii noştri, şi doresc să mă dedic acestui fenomen cu toată fiinţa mea, pentru ca aici şi fotbalul din Copou să se afle la loc de cinste.

- Înţeleg că pe tot parcursul carierei, de la primele antrenamente la L.P.S. Bacău şi până astăzi, ai fost un „băiat cuminte”? 

- În viaţă, mereu m-a preocupat echilibrul. Nu am exagerat cu nimic, nici când am avut succes şi nici în momentele de dezamăgire. Pot compara fotbalul cu efectul de bumerang. Îi dai totul, îţi oferă satisfacţii depline; încerci să-l păcăleşti, cu siguranţă nu te va mai susţine. Pentru mine, timpul a trecut plăcut. Am peste 400 de meciuri şi am marcat 114 goluri în prima divizie. Am jucat acolo unde mi-am dorit: am debutat la 16 ani la Bacău, am evoluat la Steaua, la Dinamo, la Politehnica. Prin bilanţul prezenţelor şi golurilor înscrise mă situez între primii 20-25 de jucători ai fotbalului românesc.

- Cum este fotbalul fără spectatori?

- Sunt momente triste pentru noi ca jucători, pentru că îţi doreşti ca ceea ce faci pe teren să aibă un ecou imediat, să fie apreciat acolo, pe stadion. Publicul îţi dă „aripi” şi în Copou am simţit acest lucru. Este greu să te motivezi singur şi să nu simţi vibraţia tribunelor.

- Şi meciul cu F.C.Botoşani de astăzi este la fel de important precum toate celelalte, nu?

- Indiscutabil. Avem nevoie de toate punctele puse în joc şi ne vom strădui să le obţinem. Am încredere în mine şi în coechipierii mei. Eu voi căuta să-i susţin şi să valorificăm oportunităţile de a înscrie golurile victoriei.

Succes!   

Vasile ARHIRE