Daniel Pancu: "Spiritul face diferenţa"

 Într-un interviu-maraton, întins pe aproape o oră, acordat postului Radio Hit, antrenorul Daniel Pancu şi-a expus convingerile, crezurile şi concepţia, a analizat acum în deplină cunoştinţă de cauză situaţia în care se află Politehnica şi care ar trebui să fie orizontul de aşteptare.

Întrebat ce l-a determinat să cumpere câteva abonamente virtuale, fostul internaţional a răspuns foarte prompt: "A fost un gest simbolic, dar foarte important, cred eu. fără spectatori în tribune, fotbalul e unul trist, urât, lipsit de intensitate, mai ales pe căldurile astea". Iar explicaţia pentru numărul mic de abonamente vândute e, în viziunea lui Daniel, simplă, clară şi fără echivoc. Suporterul ieşean e dezamăgit, echipa se zbate în mediocritate, obiectivul fiind salvarea de la retrogradare. Nici el nu acceptă aşa ceva. "Nu-mi place mediocritatea, ca antrenor încerc să ajung cel puţin la acelaşi nivel pe care l-am atins ca antrenor".

Da, dar cu un lot în piuneze, incomplet numeric şi cu o valoare cel puţin discutabilă, e cam greu de sperat la mai mult. Acum, în pauza competiţională, cuvântul de ordine la club e completarea lotului. Tehnicianul caută cu disperare un fundaş stânga rezonabil, acum îl are la dispoziţie doar pe Balint, care a "un copil". Mai vrea un fundaş central, deoarece Frăsinescu şi Mihalache au o vârstă, accidentarea lui "Frăsi", chiar dacă minoră, i-a dat mult de gândit. "şi ei, şi Andrei Cristea au o vârstă, trebuie să fim foarte atenţi, să nu se accidenteze, că e aproape imposibil să mai revii la nivel înalt".

În astfel de condiţii, ar mai avea nevoie de măcar un fundaş central şi doi atacanţi. E foarte greu în condiţiile actuale. Un fundaş lateral de valoare, bine pregătit, gata să dea imediat randamentul scontat, nu vine pe un salariu de sub 4.500 euro lunar. Politehnica nu-şi permite. Vor veni, cu siguranţă, câţiva jucători în această pauză competiţională, dar le trebuie "minim 5-6 meciuri în care să joace, iar aşteptările noastre să nu fie prea mari de la ei. Doar după asta îţi poţi recăpăta tonusul de competiţie", a punctat Pancone, care a mai rostit un mare adevăr: "poţi să te antrenezi cât vrei, chiar şi de trei ori pe zi, un an de zile, fără jocuri nu se poate, lucrurile sunt total diferite". Iar în lot sunt destui care au 8-9 luni fără meci oficial. Nici ceilalţi, din cauza pandemiei, nu stau foarte bine la tonus, n-au făcut pregătirea specifică, de fapt spectrul accidentărilor grave planează asupra întregii ligi.

Provocat să abordeze nişte subiecte delicate, precum întârzierea lui Platini ori randamentul sub aşteptări al lui Assulin, Daniel şi-a prezentat, sec, principiile. Care sunt ferme şi nenegociabile: "mă bazez pe toţi jucătorii care sunt sun contract cu Poli Iaşi, evit să cert vreun jucător în public, sunt foarte atent să nu ridic excesiv tonul în timpul lecţiilor, la antrenamente trebuie să fie o atmosferă bună, jucătorii să se bucure, să aibă plăcerea de a se antrena".

În această perioadă, el insistă în a schimba mentalitatea. Nu dă palme, nu înjură, explică, dar e foarte exigent. Cât priveşte relaţia cu jucătorii capricioşi, e foarte simplu din punctul lui de vedere: "singurul criteriu e să joace fotbal, prefer jucători capricioşi, dar care fac în teren ceea ce le cer".

 

Influenţe majore de la Lucescu, Del Bosque şi Klopp, dar stil personal

La un moment dat, discuţia a ajuns în zona influenţelor. Cine e modelul de antrenor, idolul. Daniel a răspuns iarăşi foarte clar. N-are un model anume, şi-a construit deja propriul stil. Dar, ca influenţe majore, i-a indicat pe Mircea Lucescu (în primul rând), apoi Del Bosque şi Klopp. "Sunt adeptul antrenamentelor intense, toate cu mingea". Sunt, concomitent, antrenamente fizice, tehnice şi tactice, câştigă timp. Dar aşa se face, de ani buni, la Barcelona, Ajax ori Milan.

Bine, aici e Politehnica Iaşi, iar cu lotul actual e foarte greu de supravieţuit în prima ligă. Conjunctura actuală e o provocare enormă, "Diamantul din Nicolina" a acceptat-o, e conştient că doar aşa se poate căli, poate creşte ca antrenor. El vrea musai o clasare măcar cu un loc mai sus decât în ediţia trecută şi cartea pe care mizează, care-l defineşte ca antrenor, e rezumată într-o frază edificatoare: "toţi ştiu să antreneze, să organizeze o echipă, s-o aşeze în teren. Diferenţa o face spiritul". Marcel FLUERARU