Generaţia de aur căreia fotbalul ieşean i-a întors spatele!

 

Sunt poveşti de care nu te saturi niciodată. Le ştii pe de rost, dar de fiecare dată le sorbi cu aceeaşi savoare, iar cea mai frumoasă poveste a fotbalului juvenil ieşean este cea a generaţiei care sub conducerea antrenorilor Marian Moldovan şi regretatului Mihai Dănilă devenea pe 26 iunie 1993 campioană naţională la juniori mari. Este o performanţă rămasă în continuare neatinsă, obţinută de o generaţie de excepţie, dar care ascunde din păcate şi neîmpliniri. Sunt detalii mai puţin cunoscute, dar care fac povestea şi mai frumoasă, şi mai plină de învăţături de care fotbalul ieşean actual ar putea ţine seama..

A trecut mai mult de un sfert de veac de la acea după-amiază minunată de vară, când pe fostul stadion „Naţional”, actuala „Arena Naţională”, Politehnica Iaşi se încununa campioană naţională a juniorilor mari după finala cu FC Argeş, decisă la penalty-uri. „În 1962, CSMS Iaşi a pierdut cu 0-1 finala cu Dinamo, iar în 1969 Politehnica Iaşi a cedat tot cu 0-1 în ultimul act, cu Universitatea Cluj, dar a treia oară noi am avut mai mult noroc şi am adus la Iaşi titlul de campioană naţională”, ne-a spus Marian Moldovan, cu suficientă emoţie în glas chiar şi la aproape 27 de ani de la acea memorabilă izbândă.

 

Citeşte şi: Cezar Honceriu ştie ce are de făcut la echipa mare, dar nu uită nici de juniori!

 

L-am întrebat pe cel ce conduce acum, împreună cu Nucu Antohi, destinele Centrului de copii şi juniori Academia CSM Politehnica Iaşi ce mai fac foştii săi campioni, cu ce se ocupă, care dintre ei lucrează în continuare în fotbal. Cel mai răsunător nume este al lui Ciprian Paraschiv, care acum este director de dezvoltare în cadrul Federaţiei Române de Fotbal şi care anterior a fost directorul Direcţiei Judeţene pentru Sport şi Tineret Iaşi, fiind şi profesor de educaţie fizică şi sport la UMF Iaşi. Moldovan se mândreşte imediat că Sorin Comisu este director adjunct la Colegiul Tehnic „Gh. Asachi” Iaşi şi începe să spună ce ştie de băieţii săi medaliaţi cu aur. „Cristian Frunză, căpitanul echipei, lucrează la Penitenciarul Iaşi, Flavius Frunză (n.r. - ei nu sunt fraţi) este la Torino, acolo unde trăiesc Daniel Căunei şi Marin Cobulianu. Cătălin Voicu este plecat în străinătate, la fel şi Aurelian Ţuţu, Gabi Popescu este om de afaceri, ca şi Cătălin Andrei, în timp ce Gabriel Iţco lucrează la Poliţia de Frontieră, Cristi Dimofte este stabilit în Anglia, iar Cristi Cazacu şi Gabriel Iliescu au rămas la Iaşi”, a mărturisit antrenorul ieşean, nefiind însă prea încântat că doar doi dintre foştii săi fotbalişti au ales să antreneze. „Constantin Huţanu este antrenor la Didi Junior, în timp ce Mihai Alexa lucrează la Galaţi. El a fost luat acolo de Vasile Simionaş în 1997, iar noi am primit 4.000 de dolari cu care am achitat primele la echipa mare, unde eram eu antrenor. A fost o generaţie de excepţie, dar n-a avut nimeni răbdare cu ea. Poate şi din această cauză prea puţini dintre ei au ales să rămână în fotbal”, a menţionat Marian Moldovan.

Visul unei nopţi de vară

Cei mai buni dintre campionii din 1993 (generaţia 1974) au pus umărul la promovarea Politehnicii Iaşi în Divizia A, în 1995, dar echipa a retrogradat în 1996. Şapte dintre ei făceau parte din lot, iar în 1997 li s-au alăturat şi cei mai buni din „generaţia 1978”. „Aveam atunci în lot 16 jucători foarte tineri. Dacă aş fi fost şi eu ajutat cum au tot fost antrenorii străini perindaţi pe la Iaşi, dacă mi-ar fi fost aduşi doi-trei jucători valoroşi am fi avut o echipă cu adevărat ieşeană care ar fi făcut cinste oraşului. Acum sunt doar câţiva, pe Mihalache eu l-am crescut. Copii talentaţi însă avem...”, susţine Moldovan, care îşi aminteşte că în 1998 a fost adus la Iaşi tot un Moldovan, dar Ion Moldovan. „Nu s-a avut răbdare cu acei jucători de excepţie”, recunoaşte Marian Moldovan, dar, chiar dacă n-a spus-o, probabil şi acum regretă că nu s-a avut nici cu el răbdare. „În ianuarie 1998 am fost demis, iar când a venit Ion Moldovan au fost daţi afară 14 jucători, 14 ieşeni. Dezamăgirea a fost imensă, fotbalul le-a întors la mulţi spatele. Nimeni însă nu ne poate lua visul pe care noi l-am trăit în acea minunată seară din vara lui 1993 şi cât de frumos este când ne amintim de acele clipe irepetabile...”, a încheiat Marian Moldovan. Dragoş GAŞPAR