Poli Iaşi, modelul Steaua '86 sau Sportul lui Şiman?

 Viitorul echipei depinde, în această vară, de cum va performa Cornel Şfaiţer.

La prima vedere, par absurde cele două comparaţii. Dar, de facto, situaţiile sunt similare. În vara lui 1981, Steaua era complet bulversată de fuga lui Marcel Răducanu în Germania Federală. Lotul a fost restructurat din temelii, lui Puiu Iordănescu i s-a oferit un mănos contract în Creta, ceilalţi „senatori de drept” s-au trezit puşi pe liber într-un mod mai mult sau mai puţin delicat, singurul păstrat fiind Tudorel Stoica. Cu el a început reconstrucţia, una migăloasă, care a luat ceva timp, dar care a şi dat rezultat maxim. Cel din 7 mai 1986. Mulţi, foarte mulţi jucători tineri, încă juniori sau abia ieşiţi din juniorat s-au perindat prin vestiarul din Ghencea până în vara lui 1985. Jucau spectaculos, li se spunea „viteziştii”, însă randamentul lor era de o inconstanţă de-a dreptul enervantă şi frustrantă. Le-au trebuit doar câţiva „bătrâni”, jucători cu experienţă (Boloni, Bărbulescu, Radu II), echipa s-a echilibrat, au apărut şi rezultatele. Cele ştiute.

Două decenii mai târziu, Sportul Studenţesc. „Gaşca nebună” patronată de Vasile Şiman. La fel, vestiar umplut cu jucători foarte tineri. Aceeaşi inconstanţă. Echipă capabilă să surclaseze forţele campionatului pentru ca apoi să fie umilită pe teren propriu de sărmanii Ligii 1. Mult prea zgârcit, Şiman n-a adus rutinaţii capabili să dea echilibru. Conduită care l-a costat. Retrogradare şi faliment...

Politehnica Iaşi, cea de-acum, nu poate urma decât una din cele două căi menţionate. Actuala pauză competiţională a prins clubul din Dealul Copoului cu un vestiar cvasi-juvenil. Au fost cele două săptămâni de trialuri şi selecţii, alţi juniori încorporaţi în lotul echipei mari. Ceea ce e foarte bine. Iaşul va aborda ediţia de campionat 2022/2023 cu cea mai tânără echipă dintre toate competitoarele. Dar nu va putea emite pretenţii de promovare. Play-off-ul, doar un vis. Din motivele arătate mai sus.

Pentru revenirea în primul eşalon e nevoie de maxim cinci jucători cu experienţă, preferabil din axul central. Niciunul cu statutul de titular garantat prin contract. Îi va putea găsi Cornel Şfaiţer? E o provocare profesională majoră pentru el. Dacă iese, ar fi a treia echipă clădită din nimic. Şi, foarte posibil, cea mai bună. Poate fi şi asta o explicaţie a faptului că a renunţat la fotoliul confortabil de la Sepsi pentru duşumeaua învechită din Copou...

Viitorul Politehnicii depinde, în această vară, de cum va performa Cornel Şfaiţer.  

Marcel FLUERARU