Simona Halep: „Nu mi-am luat nici mașină scumpă, nici casă scumpă. Mi-am luat un apartament mic, ca să am bani să investesc în mine”

 Justine Henin, Rafael Nadal, Andrei Pavel, Gheorghe Hagi și Cristian Chivu sunt modele pe care Simona Halep le-a avut în carieră și despre care sportiva vorbește, printre altele, în podcastul BT Talks.

Halep spune că la Hagi a admirat seriozitatea și concentrarea în timpul jocului, iar la Rafael Nadal faptul că joacă orice punct „ca și cum ar fi ultimul din viața lui”. Așa cum a ajuns să facă și ea, după trei-patru ani de muncă alături de Darren Cahill.

„Hagi a fost modelul meu pe seriozitate, pe faptul că atunci când intră în teren nu există nimic altceva. Simțeam asta la el și la Cristian Chivu. Hagi, încruntat tot timpul când intra în teren, era focusat pe ceea ce trebuia să facă el sau echipa. Îl admir și pe Nadal, pentru că atunci când joacă punctul respectiv dă 100%. Joacă orice punct ca și cum ar fi ultimul din viața lui. Asta am ajuns să fac și eu după trei-patru ani de muncă cu Darren”, a spus Simona Halep. 

Nu e ușor să te împrietenești cu stresul. Darren Cahill a învățat-o pe Simona cum să vadă imaginea de ansamblu și să nu mai pună presiune pe moment pentru a se putea concentra. „În momentul în care pui prea multă presiune pe tine, te blochezi și nu te mai poți concentra."

Halep se descrie drept o persoană emotivă, și a dezvăluit că atunci când avea șase ani plângea înainte de a intra pe teren, pentru că, își explică ea acum, nu voia să îi dezamăgească pe părinți.

„La 6 ani când intram pe teren plângeam de rușine, când trebuia să fac încălzirea mă duceam în parcare să nu mă vadă nimeni. Tata mă certa când eram copil, nu pentru că pierdeam un meci, ci pentru că aveam emoții și îmi era rușine. (De ce îți era rușine? ) Nu pot să îmi dau seama. Am fost un copil emotiv și sunt în continuare o persoană emotivă, dar atunci era ceva exagerat. Plângeam pentru că trebuia să intru pe teren, nu voiam să îi dezamăgesc, cred. Tatăl meu îmi spunea de mică, de când am început tenisul, că nu poate nimeni să mă bată și că sunt cea mai bună. O spunea ca să îmi dezvolt încrederea. M-a ajutat, pentru că atunci când am intrat pe teren am vrut doar victoria”, povestește Halep.

A investit în sine tot timpul și a marșat pe ce poate să o ajute pe termen lung: un antrenor mai bun, un antrenament de calitate. Și a învățat să ia ce e mai bun din fiecare moment sau persoană care a intrat în viața ei.

„Tenisul e un sport foarte scump, trebuie să investeşti într-un copil şi să rişti. E o investiţie pe care nu ţi-o garantează nimeni că iese. Tata nu cred că şi-a imaginat vreodată că eu nu o să ajung în top. Şi nu o spun acum că am reuşit. Nu cred că s-a gândit vreodată la asta, chiar dacă au fost şi momente grele, când poate că s-a gândit că nu mai face faţă, dar în momentul ăla am început eu să câştig primii bănuţi și am început să investesc.

Nu mi-am luat nici maşină scumpă, nici casă scumpă. Mi-am luat un apartament mic, ca să am bani să investesc în mine. Tot timpul am spus că o să investesc în mine. Asta înseamnă un antrenor bun, chiar dacă e străin și costă mai mult.

Tot timpul ai instinctul să îţi cumperi ceva din banii pe care îi câştigi, o mașină frumoasă, că zici am muncit și vreau asta. Dar trebuie să îţi opreşti instinctul ăsta şi să spui că trebuie să te duci într-un cantonament mai scump, dar știu că mă ajută pe o perioadă mai lungă", vede Halep.