Alchimia medicinală în jurul anului 1512

În timpul Evului Mediu, alchimiştii au dezvoltat metode sofisticate pentru a profita de puterile medicinale oferite de darurile Pământului. Liber de Arte Distillandi, publicat în anul 1512, este ghidul unui laic pentru prepararea acestor medicamente naturale.

Liber de Arte Distillandi a fost un manual practic pentru distilarea medicinală şi alchimică, scris de medicul german Hieronymous Brunschwig

În timpul Evului Mediu, alchimiştii au dezvoltat metode sofisticate pentru a profita de puterile medicinale oferite de darurile Pământului. În funcţie de afecţiunea ce urma să fie tratată, florile, ierburile, condimentele, mineralele şi carnea de animal, toate acestea ofereau potenţiale tratamente, ce puteau fi extrase prin metode nu foarte diferite de cele folosite de chimiştii organici moderni şi de farmacologi. Liber de Arte Distillandi, publicat în Strabourgul din zilele noastre, în anul 1512, este o compilaţie de cunoştinţe vechi de secole, adunate de autorul cărţii, chirurgul german  Hieronymus Brunschwig, pentru a servi drept ghidul unui laic pentru prepararea acestor medicamente naturale.

 

Liber de Arte Distillandi

Folosind instrucţiuni detaliate, ce variau de la perioada corectă pentru culegerea ierburilor până la indicaţii exacte pentru construirea echipamentului de distilare, Brunschwig a sperat să facă alchimia medicinală accesibilă „oamenilor de rând care locuiesc departe de medicamente şi medici şi pentru acei oameni ce nu îşi permit să plătească pentru tratamente costisitoare”, a scris el. Cea mai mare parte a echipamentului ce a fost descris de medic, de exemplu pâlniile, baloanele cu fund rotund şi inelele de fier folosite pentru a le ţine pe acestea din urmă în loc, pot fi încă găsite în laboratoarele de chimie din zilele noastre.

 

 

Alchimiştii medievali au avansat foarte mult tehnica veche de distilare, care separă componentele dintr-un amestec, fapt posibil datorită punctelor de fierbere diferite. Ei au construit aparate complexe pentru a distila ceea ce considerau ei a fi cele mai bune tratamente - preparate alcoolice puternice de obicei infuzate cu ierburi şi condimente, dar şi cu alte lucruri (cum ar fi, de exemplu, bălegarul de cal), preparate care erau cunoscute în general sub denumirea de „aqua vitae” sau „apă de viaţă”.

 

„Omul rănit” este un motiv comun în textele medicale medievale, fapt a cărei menire era de a instrui chirurgii cu privire la modul de tratare a diferitelor răni. În Liber de Arte Distillandi, Brunschwig combină ilustraţiile cu o listă de preparate distilate care puteau fi aplicate pe rănile reprezentate în imagini. Totuşi, succesul acestor remedii era întâmplător. În timp ce unele asocieri dintre extractele specifice de plante şi anumite afecţiuni erau bazate pe secole de observaţii în care se determina dacă ceva anume are efect, alte asocieri au fost realizate după ce s-a folosit logica greşită. De exemplu, se credea că dacă o plantă seamănă cu un anume organ, atunci acea plantă putea fi folosită pentru a trata afecţiunile respectivei părţi a organismului.

 

Sursa:scientia.ro