Animalele incredibile: veveriţele care au temperatura corpului de -3 grade Celsius (VIDEO)

În Arctica, zonă unde temperaturile sunt foarte joase şi unde animalelor le este foarte greu să îşi găsească de mâncare, trăieşte o veveriţă atât de „plictisită” încât hibernează 8 luni din an.

Uimitor este că animalul hibernează având o temperatură a corpului de minus trei grade Celsius, mai scăzută ca a oricărui alt mamifer. Acum, oamenii de ştiinţă au reuşit să filmeze un exemplar în timp ce se trezea din „lungul său somn”. 

Cum reuşeşte veveriţa să trăiască în aceste condiţii? Se pare că ea previne îngheţarea sângelui din vene prin înlăturarea particulelor pe care moleculele de apă s-ar putea aduna sub formă de cristale de gheaţă. 

Cu toate acestea, oamenii de ştiinţă nu au descoperit încă procedeul prin care se realizează acestă înlăturare de particule, având în vedere că veveriţele nu au proteine „antiîngheţare”, aşa cum au peştii care supravieţuiesc în ape reci. 

Pentru a testa limitele veveriţei, cercetătorii au scăzut treptat temperatura din încăperea unde dormea animalul. Pe măsură ce mercurul din termometre scădea, veveriţa continua să doarmă menţinându-şi temperatura corpului la aproximativ -4 grade Celsius, până când temperatura din încăpere a ajuns la -26 de grade. 

Aşa cum veţi vedea în filmarea de mai jos, la această temperatură, veveriţa a început să tremure şi să se trezească, lucru care sugerează că aceasta este temperatura minimă la care ea poate hiberna. 

Nu numai temperaturile extrem de scăzute le fac pe animale să hiberneze atât de mult ci şi lumina constantă din timpul verii şi întunericul din timpul iernii fac ca reglarea ceasului circadian, pentru orice fel de stimul de mediu, să fie imposibilă. Din acest motiv, potârnichea de tundră şi renii nu au ritm circadian. 

Pentru a testa dacă veveriţele au un astfel de ceas, oamenii de ştiinţă au „echipat” câteva animale cu gulere sensibile la lumină, cu scopul de a afla când ies acestea din vizuină.

Datele au arătat că masculii se trezesc cu 3 săptămâni înaintea femelelor şi nu fac altceva decât să rămână în vizuină şi să consume mâncarea pe care au depozitat-o dinainte în vizuină. Stând în întuneric constant, temperaturile corpurilor lor rămân constante, fenomen ce indică faptul că ceasurile lor circadiene continuă să fie „dezactivate”. 

Dar, odată cu venirea primăverii, temperaturile corpurilor lor au început să crească în timpul zilei şi să scadă pe timp de noapte. 

Pe timpul verii, când pe toată perioada este lumină, veveriţele îşi crează propriul răsărit şi propriul apus, părăsind vizuinile pe timpul zilei şi reintrând în ele seara. Acest program a făcut ca ceasurile lor circadiene să răspundă. 

Nu se ştie sigur cum diferenţiază ei ziua de noapte, dar specialiştii susţin că animalele s-ar putea ghida după locaţia soarelui sau după culoarea luminii.

 

Sursa: New Scientist