Care este secretul vieţii de 100 de ani?

Speranţa medie de viaţă la nivel mondial s-a dublat în ultimii 200 de ani, crescând cu 2 ani în fiecare deceniu. Îmbunătăţirea calităţii serviciilor medicale şi a condiţiilor de trai din ultimul secol a condus la o creştere accelerată a acesteia.

În România, speranţa de viaţă la naştere în 1900 era de doar 36,4 ani. Secolul al XX-lea a fost martorul unui progres imens, în 1974-1975 aceasta ajungând la 69,3 ani. Astăzi, în 2011, speranţa medie de viaţă este de 73,98 de ani (70,5 ani în cazul bărbaţilor şi 77,6 ani în cel al femeilor). Ţara noastră se află pe locul 109 în clasamentul mondial al speranţei de viaţă, pe primul loc aflându-se Monaco, cu 89,73 de ani. Conform unui studiu publicat în jurnalul Science, în aproximativ şase decenii ţara aflată pe primul loc în acest clasament va avea o speranţă medie de viaţă de 100 de ani.

Deşi mai mulţi experţi au anunţat de-a lungul timpului că tendinţa de creştere a speranţei de viaţă va înceta, prognoza lor a fost infirmată de realitate. Dacă până de curând a trăi un secol era o realizare demnă de cărţile ce consemnează recorduri, a trăi 100 de ani va reprezenta ceva normal pentru cei născuţi în această perioadă.

Statisticienii estimează că fetele născute în 2011 în Marea Britanie au o şansă din 3 să atingă vârsta de 100 de ani, băieţii având o şansă din patru. Specialiştii de la Departamentul pentru Muncă şi Pensii (echivalentul Ministerului Muncii) estimează că, dintre cei 62 de milioane de cetăţeni ai Marii Britanii, 11 milioane vor atinge vârsta de 100 ani! De altfel, numărul persoanelor ce au atins acest prag a fost de 5 ori mai mare în 2010 în comparaţie cu 1980.

Conform datelor ONU, numărul persoanelor care vor atinge vârsta de 100 ani va înregistra o creştere extraordinară. Pornind de la aceste date, jurnaliştii de la The Economist estimează că la finalul acestui secol 5 ţări vor găzdui câte un milion de cetăţeni a căror vârstă este exprimată în 3 cifre. Astfel, China va fi prima ţară în care vor trăi în acelaşi timp un milion de cetăţeni mai bătrâni de 100 de ani şi va atinge acest prag în 2069, celelalte 4 fiind SUA (în 2073), Japonia (2075), India (2084) şi Brazilia (2100). Dacă tendinţa se va menţine, China şi SUA vor avea în 2100 peste 2 milioane de cetăţeni cu vârsta peste 100 de ani!

Toate aceste date ridică un număr de întrebări: putem afla secretul longevităţii extreme? Şi dacă da, ne putem schimba viaţa astfel încât să trăim şi noi, la rândul nostru, 100 de ani?

Cei doi factori care determină longevitatea

Studiile realizate până acum indică faptul că longevitatea este condiţionată de doi factori esenţiali: genele şi stilul de viaţă. Durata de viaţă a unui individ este determinată în proporţie de 25% de gene, restul de 75% depinzând exclusiv de comportamentul acestuia şi de mediul în care trăieşte.

Pentru a stabili care este comportamentul care conduce la o viaţă cât mai lungă, cercetătorii au identificat în lume mai multe comunităţi ai căror membri ating în proporţie mai mare vârsta de 100 de ani. De la satele montane din Sardinia, Italia, trecând prin comunitatea de adventişti din Loma Linda, California şi până la japonezii ce trăiesc în insulele Okinawa, oamenii de ştiinţă au identificat câteva caracteristici comune.

În ceea ce priveşte dieta, cercetătorii au descoperit că membrii acestor comunităţi cu o longevitate ieşită din comun tind să mănânce rareori carne, plantele şi legumele constituind principalele lor grupe de alimente. De asemenea, viaţa de zi cu zi a acestor persoane include perioade de activitate fizică moderată şi dese interacţiuni sociale cu prieteni şi membri ai familiei.

Un astfel de exemplu este cel al locuitorilor insulei Icaria din Grecia, unde unul din trei oameni trăieşte cel puţin 90 de ani. Conform lui Dan Buettner, un cercetător care a studiat un număr mare de comunităţi longevive, în rândul locuitorilor din Icaria cazurile de cancer sunt cu 20% mai rare decât în cadrul populaţiei generale, iar cele de afecţiuni cardiace au o incidenţă redusă cu 50%.

Buettner descrie viaţa de zi cu zi a grecilor din Icaria: "Trăind în sate de munte, oamenii dedică în viaţa lor mai mult timp activităţii fizice, fie că merg la biserică, fie că vizitează vreun prieten. De asemenea, cei mai mulţi oameni au grădini. Toate aceste activităţi presupun mai mult efort fizic decât cel depus de o persoană într-o şedinţă la o sală de sport. Locuitorii din Icaria au şi o dietă interesantă: foarte bogată în fructe, legume şi ulei de măsline. Ei consumă foarte puţină carne, orientându-se mai degrabă spre cele 150 de tipuri de plante ce cresc pe insulă".

Cercetătorii au mai descoperit că localnicii consumă ceaiuri din plante cu proprietăţi diuretice. Buettner a explicat de ce aceste ceaiuri contribuie la viaţa lungă a grecilor din Icaria: "Diureticele tind să scadă tensiunea arterială. Dat fiind că ei beau zilnic o cantitate mare de ceai diuretic, îşi scad în mod constant tensiunea arterială, fapt care explică de ce afecţiunile cardiace sunt mult mai rare în această zonă".

Vinul roşu face şi el parte din dieta persoanelor care trăiesc foarte mult. În comunităţile din Sardinia este consumat un vin intitulat Cannonau. Foarte închis la culoare, fapt ce i-a atras supranumele de vino nero, acest vin conţine foarte mulţi antioxidanţi. O mare admiratoare a vinului roşu a fost şi Jeanne Calment, persoana cea mai longevivă din istorie (a trăit 122 de ani şi 164 de zile). Aceasta spunea că o viaţă lungă este rezultatul a 3 factori: vinul de Porto, uleiul de măsline şi un simţ al umorului bine-dezvoltat.

Studiind comunităţile longevive din întreaga lume, Buettner a descoperit că viaţa acestora este structurată astfel încât membrii lor sunt nevoiţi să facă multă mişcare de-a lungul vieţii. "Japonezii din Okinawa stau aşezaţi direct pe podea, astfel că sunt obligaţi să se ridice de fiecare dată când vor să facă ceva. În Sardinia, oamenii locuiesc în case verticale, fiind nevoiţi să urce şi să coboare scările de nenumărate ori. În Costa Rica, toţi muncesc în grădină. Aceste episoade de activitate fizică se adună de-a lungul anilor, oferind un avantaj semnificativ", a explicat cercetătorul.

Această observaţie este confirmată şi de cazurile altor persoane longevive ce nu au fost studiate de Buettner. Americanul Walter Breuning, care a încetat din viaţă în aprilie 2011 la vârsta de 114 ani, s-a pensionat abia la vâsta de 99 de ani. Acesta punea longevitatea sa pe seama faptului că nu a încetat să-şi ţină corpul şi mintea active; de aceea, chiar şi după pensionare, Breuning a continuat să facă sport în fiecare zi. Cea mai longevivă persoană din istorie, Jeanne Calment, a mers pe bicicletă în fiecare zi până la vârsta de 100 de ani.

Restricţia calorică, o alte cale de prelungire a vieţii

Pe lângă studierea comunităţilor ce impresionează prin longevitatea membrilor, oamenii de ştiinţă au efectuat şi studii de laborator pentru a identifica factorii ce au ca efect extinderea vieţii.

În urma a numeroase studii efectuate pe un număr mare de animale, cercetătorii au descoperit cea mai eficientă metodă pentru a extinde durata de viaţă: restricţia calorică. O dietă cu un număr foarte mic de calorii, dar care conţine o cantitate adecvată de proteine, vitamine şi minerale, conduce la o durată de viaţă mai lungă.

Acest efect a fost observat pentru prima dată în 1935, în cadrul unor experimente efectuate pe şoareci de laborator. Exemplarele care au fost supuse unei diete stricte, în cadrul căruia primeau o cantitate minimă de calorii, au trăit cu 40% mai mult decât rozătoarele care aveau acces nelimitat la hrană. De atunci, metoda a fost testată pe numeroase alte mamifere, efectul fiind acelaşi, indiferent de specie.

Într-un studiu efectuat pe maimuţe, exemplarele care au trăit 20 de ani fiind supuse acestei diete erau mai sănătoase decât maimuţele ce au avut parte de o dietă normală, suferind mai puţine cazuri de diabet, cancer sau afecţiuni cardiace decât acestea.

În testele efectuate pe oameni, cercetătorii au descoperit că reducerea numărului de calorii consumate are şi alte efecte pozitive pe lângă întârzierea procesului de îmbătrânire: are un efect antiinflamator, reduce riscul de ateroscleroză şi conduce la îmbunătăţirea memoriei.

Jiroemon Kimura, un japonez în vârstă de 114 ani ce deţine în acest moment titlul de "cel mai bătrân bărbat în viaţă", susţine că secretul longevităţii sale constă în porţiile mici de mâncare.

Genele longevităţii

Ştiind că longevitatea este condiţionată în proporţie de 25% de către gene, oamenii de ştiinţă au efectuat numeroase cercetări asupra persoanelor ce reuşesc să treacă de pragul de 100 de ani pentru a identifica genele responsabile şi mecanismele de acţiune ale acestora.

Un astfel de studiu a fost efectuat de o echipă de cercetători de la Universitatea din Boston, SUA. Aceştia au studiat ADN-ul a 1.055 de persoane cu o vârstă mai mare de 100 de ani, identificând 150 de markeri genetici ai longevităţii.

În urma acestui studiu, cercetătorii au ajuns la concluzia că, pe măsură ce depăşim vârsta de 85 de ani, genele joacă un rol din ce în ce mai important în stabilirea duratei vieţii. Autorii studiului spun că vor scoate în curând pe piaţă un test cu ajutorul căruia oricine va putea afla dacă în genomul său se găsesc semnăturile genetice ale unei vieţi lungi.

Oamenii de ştiinţă au început să facă deja primii paşi în ceea ce priveşte prelungirea vieţii cu ajutorul modificărilor genetice. O echipă de cercetători de la Universitatea din California de Sud a reuşit să mărească de 10 ori durata de viaţă a unui organism - o cultură de drojdie - prin modificarea a două gene ale acestuia şi prin supunerea acestei vieţuitoare microscopice la o dietă specială.

În cazul oamenilor, cercetările din ultimii ani s-au concentrat asupra sirtuinei, o proteină ce joacă un rol important în controlarea metabolismului celulelor. Mai mulţi oameni de ştiinţă consideră că sirtuina are un rol cheie în procesul de extindere a longevităţii observat în experimentele de restricţie calorică.

Experimente efectuate pe viermi şi pe musculiţe de oţet au arătat că exemplarele modificate genetic pentru a produce mai multă sirtuină au trăit mai mult. Aceste rezultate dau speranţe oamenilor de ştiinţă, care speră să obţină efecte similare şi în cazul oamenilor.

Recent, mai multe companii farmaceutice s-au anunţat interesate de conceperea unui medicament care să activeze această proteină-minune în corpul uman. Dacă sirtuina este într-adevăr elementul prin care dietele stricte conduc la o viaţă mai lungă, atunci aceste medicamente ar putea produce acelaşi efect fără a mai fi nevoie ca pacienţii să fie supuşi unor restricţii culinare.

Eforturile depuse de medici şi de cercetători, care ne-au permis o mai bună înţelegere a factorilor ce conduc la o viaţă mai lungă, par a semnala că speranţa de viaţă a oamenilor va continua să crească. Graţie progresului continuu, secolul al XXI-lea va intra in istorie ca vremea în care persoanele cu vârsta peste 100 de ani au încetat să mai reprezinte excepţia.

Sursa:descopera.ro