Cel mai bine reţinem feţele noi la 30 de ani

Cercetătorii din domeniul cognitiv ar trebui să aibă grijă atunci când presupun că facultăţile mintale îşi termină dezvoltarea când ajungem la maturitate. Capacitatea de a învăţa noi feţe nu îşi atinge potenţialul maxim până la 30 de ani, conform unui nou studiu.

Asta spun Laura Germine şi colegii ei, al căror nou studiu demonstrează că abilitatea de a învăţa feţe continuă să se dezvolte până în jurul vârstei de treizeci de ani.

Deşi vocabularul şi alte forme de cunoaştere dobândită se dezvoltă pe tot parcursul vieţii, este generalmente acceptat faptul că viteza şi eficienţa facultăţilor cognitive îşi ating potenţialul maxim înainte de vârsta de douăzeci şi cinci de ani, după care intră într-un declin lent. Studiul prezent pune sub semnul întrebării această presupunere.

Un eşantion substanţial de 44 000 de oameni, cu vârste cuprinse între zece şi  şaptezeci de ani, au completat un test de învăţare a feţelor online, în care li se cerea să studieze rapid mai multe feţe necunoscute, prezentate în alb şi negru, fără păr sau alte particularităţi non-faciale. Au trebuit apoi să identifice acele feţe, arătate în noi poziţii şi în condiţii de luminozitate diferite, plasate printre alte figuri necunoscute.

Aşa cum v-aţi aştepta, performanţele obţinute la test creşteau constant pe măsură ce vârsta participanţilor se apropia de cea a adolescenţei. Dar, deşi performanţele şi-au încetinit creşterea la participanţii adulţi, ele nu s-au oprit aici. De fapt, performanţele au atins potenţialul maxim la nivelul participanţilor cu vârsta de 31.4 ani, după care intrau într-un declin lent. Graficul rezultatelor dezvăluia faptul că performanţa medie la cei cu vârsta de 16 ani era aceeaşi cu performanţa medie a celor de 65 de ani.

Rezultatele sugerează faptul că abilităţile de învăţare continuă să se dezvolte până la 35 de ani, dar o explicaţie alternativă este aceea că schimbările petrecute sunt mai generice, având legătură cu memoria generală sau abilităţile cognitive. Pentru a exclude această posibilitate, un al doilea studiu a verificat aproape 15 000 de oameni printr-un test de învăţare a feţelor, dar şi unul de memorie, care implica nume. La fel ca mai înainte, abilitatea de a învăţa feţe şi-a atins potenţialul maxim la cei cu vârsta de până în treizeci şi cinci de ani. Prin contrast, performanţa maximă la învăţarea numelor a fost atinsă de cei cu vârsta de 23 de ani.

Un ultim studiu a folosit feţe de copii, în caz că utilizarea unor feţe mai mature în cadrul studiilor anterioare ar fi constituit un avantaj nedrept pentru participanţii mai în vârstă. Chiar şi folosind feţe de copii, învăţarea facială şi-a atins potenţialul maxim înainte de vârsta de 35 de ani. Totuşi, această tendinţă nu mai era valabilă şi în cazul feţelor răsturnate (performanţa maximă a fost atinsă de această dată la 23.5 ani), sugerând astfel că în mod specific abilitatea de a învăţa noi feţe în poziţie normală este aceea care continuă să se dezvolte până la treizeci de ani. Rămâne de văzut dacă această perfecţionare reflectă un fel de proces înnăscut de maturare prelungită sau dacă este pur şi simplu o consecinţă a perioadei mai lungi de practică.

Cât de mari au fost creşterile la nivelul performanţelor de învăţare între sfârşitul adolescenţei şi vârsta de treizeci de ani? Au fost modeste (dimensiunea efectului a fost d=.021 ), deci este nevoie de mai multe cercetări pentru a afla ce implicaţii pot avea în viaţa reală aceste îmbunătăţiri ale performanţelor, asta dacă ele chiar există. O altă limitare a studiului este utilizarea unui eşantion testat o singură dată. Cercetările ulterioare ar trebui să studieze modificarea abilităţilor aceloraşi indivizi de-a lungul timpului. În ciuda acestor observaţii, cercetătorii au spus că ”datele noastre ilustrează faptul că schimbări substanţiale pot apărea, şi chiar apar, la începutul şi la mijlocul vârstei adulte şi sugerează o nevoie de integrare a cercetărilor în dezvoltarea cognitivă şi procesul de îmbătrânire.”

 

Sursa:scientia.ro