Ororile de pe Insula Renașterii, locul unde sovieticii au testat arme biologice

 Pentru amatorii de turism extrem, vizitele la Cernobîl nu mai sunt la modă. A apărut o nouă destinație, și mai sinistră: Aralsk-7, pe misterioasă insulă Vozrojdenia, adică Insula Renașterii, în Marea Aral, între Uzbekistan și Kazahstan.

Acesta este locul unde Uniunea Sovietică a testat cele mai nimicitoare arme biologice, de la antrax și tifos, până la varietăți noi de variolă și ciumă bubonică. Situl a fost închis oficial în 1991, când tot personalul a fost evacuat în câteva săptămâni.

Au plecat atât de repede, încât o parte din echipament a fost abandonată aici. Orașul în care cândva locuiau sute de familii este acum un oraș-fantomă.

Astăzi, este posibil să vizitezi insula pe care s-au testat arme biologice. Uzbekistanul a început să deschidă pentru public fostele locuri secrete după moartea președintelui Islam Karimov, în 2016.

Insula Renașterii nu este încă o destinație turistică oficială, însă ar putea să devină. În 2005, autorul și documentaristul Nick Middleton a însoțit căutătorii de fier vechi din Kazahstan în călătoria lor pe insulă și a relatat despre această experiență în The Guardian.

Nu a fost ușor să ajungă pe insulă, deoarece este situată la 3.500 de kilometri de Moscova, în mijlocul unei mări interioare înconjurate de un deșert puțin populat, adânc în inima Asiei Centrale. Când sovieticii s-au decis să testeze arme biologice aici, Insula Renașterii avea puțină vegetație, din cauza climei deșertice.

Pe timpul verii, temperatura ajunge și la 60 de grade Celsius.

„Aici se afla un oraș militar, construit în 1954 pentru a adăposti o mie de oameni – cercetători, personal de securitate și familiile lor. A fost o bază secretă, cunoscută în cercurile autorizate drept Aralsk-7 și nu era trecută pe hărți. Asta, deoarece URSS folosea insula pentru a testa în aer liber arme biologice”, a scris Middleton.

Cât timp a stat în Vozrojdenia, Middleton a purtat costum de protecție, cizme de cauciuc și o mască.

„Agenții biologici testați aici includeau ciuma, antraxul și variola. Aceștia erau agenții biologici de care auzisem. Restul aveau nume neobișnuite: febra Q, tularemie, botulism și encefalită ecvestră venezueleană. Unii agenți fuseseră modificați genetic pentru a-i face rezistenți la medicamente”, a scris Middleton.

Testarea de arme biologice pe Insula Renașterii a lăsat urme de neșters

Înainte de a fi tranformată în Aralsk-7, pe Insula Renașterii se găsea, în pofida climei, un sat pescăresc înconjurat de lagune albastre. Sovieticii au ales cu grijă această insulă.

Încă din anii ’20, Armata Roșie căuta un loc izolat pentru a testa arme biologice periculoase. Armata dorea să ocupe o insulă mare aflată la aproximativ opt kilometri de coastă, departe de Rusia.

Savanții au fost aduși în 1948 ca să fabrice arme care să poată fi folosite împotriva „rechinilor capitaliști”. Potrivit BBC, Aralsk-7 făcea parte dintr-un program sovietic pentru dezvoltarea armelor biologice „la scară industrială, antrenând peste 50.000 de oameni în 52 de centre răspândite în imperiul sovietic. Antraxul era produs în niște cuve uriașe, și crescut cu grijă, de parcă ar fi fost vorba de bere.”

În anii ’60, CIA a aflat că aici se petrecea ceva ieșit din comun, însă nu cunoștea scara fenomenului. Autorul articolelor pentru publicația Ozy, care a vizitat insula în 2019, a văzut dovezile zecilor de ani de prezență sovietică.

Orașul Aralsk-7, construit pentru a adăposti 1.500 de locuitori, avea școală, restaurant, bază militară, laborator, aeroport și port.

„Aici se aflau și o discotecă și un cinematograf, plus provizii de mâncare trimise direct de la Moscova. Am luat parte la testarea armelor biologice pe insulă. Credeam că facem un lucru folositor. Că ne slujim țara. Așa ne spuneau instructorii noștri politici”, își amintește Dmitri Istomin, care a fost soldat pe insulă din 1987 până în 1989.

Insula Renașterii nu mai este, literalmente vorbind, o insulă. Marea Aral a secat după ce sovieticii au construit baraje pe râurile care o alimentau, pentru a realiza niște proiecte agricole. O limbă de pământ leagă acum insula de continent.

Însă asta nu înseamnă că este ușor să ajungi aici. Trebuie să mergi preț de 360 de kilometri prin deșert, fără resurse de apă sau acoperire pentru telefonul mobil.

Când aici s-au testat arme biologice, au avut loc și accidente mortale. În 1971, o cultură de variolă modificată a fost eliberată accidental pe insulă și a infectat zece oameni. Trei din ei au murit.

În mai 1988, s-a relatat că 50.000 de antilope saiga care pășteau pe stepă au murit în doar o oră. Există zvonuri privitoare și la alte victime. În 2015, alte 200.000 de antilope saiga (circa 66% din totalul populației) au murit în Kazahstan, în urma hemoragiilor interne cauzate de „infecții”.

După plecarea sovieticilor, au existat îngrijorări în privința pericolelor de pe insulă. Savanți din mai multe țări au sosit aici și au studiat insula. S-a relatat că în 2002, în cadrul unui proiect finanțat de SUA cu ajutorul Uzbekistanului, au fost decontaminate peste șase situri în care fusese îngropat antrax.

Nu se știe dacă acum insula este un loc sigur.

„După o jumătate de secol de teste cu arme biologice, întreaga insulă este contaminată – nu doar situl de testare, ci întreaga insulă”, relata BBC în 2017.

”Antraxul va continua să dăinuie acolo. Asta, ca să nu mai vorbi de gropile cu animale infectate, fiecare conținând până la o sută de cadavre”, a spus Les Baillie, expert internațional în antrax și cercetător la Universitatea din Cardiff.

Un observator care a reușit să convingă ghizii să-l ducă pe Insula Renașterii în 2017 a fost tulburat nu doar de prezența dovezilor de testare a armelor biologice, ci și de aura de viață „obișnuită”. Iată cum a descris experiența:

„Este sinistru, fiindcă există acest aer de descompunere, însă există și elemente ciudate, cum ar fi o pictură mare înfățișând o rață, în apropierea unui teren de joacă pentru copii. Nu există nici măcar o pasăre sau o insectă – este o liniște absolută.”