Privește, dar nu pune mâna! Fântâna de Mercur din Barcelona

La Fundația Joan Miro, un muzeu de pe dealul Montjuic, din Barcelona, se află o operă de artă deopotrivă mortală și fascinantă: Fântâna de Mercur. Este o creație simplă, aproape copilărească, alcătuită dintr-o singură țeavă care eliberează un șuvoi îngust de mercur într-o serie de tăvi curbate, de aluminiu.

După ce curge prin câteva bazine și trepte, lichidul toxic lovește un obiect asemănător cu o vâslă, după care cade în piscina circulară. Lichidul care lovește vâsla o face să oscileze ca și cum ar fi mișcată de vânt, și întreaga invenție mișcă o serie de pârghii care determină un pandantiv de fier să oscileze ușor. Pe pandantiv stă scris: Almaden.

Almaden este un orășel minier situat la cam 300 de kilometri sud de Madrid. Timp de mai bine de două milenii, minele de cinabru din Almaden au fost cele mai mari furnizoare de mercur din lume.

Metalul lichid cu proprietăți neobișnuite este extras dintr-un mineral roșiatic numit cinabru, care se găsește din abundență în Almaden. Localitatea a fost fondată de romani, care foloseau mineralul ca pigment, datorită nuanței sale roșiatice.

Mai târziu, mineralul a fost folosit în medicina tradițională chinezească, deoarece se credea că ingerarea lichidului le asigura bărbaților longevitate și chiar nemurire, chiar dacă adevărul era tocmai la polul opus. Mulți împărați și nobili chinezi au murit din cauza otrăvirii cu mercur, de-a lungul secolelor.

Primul împărat al Chinei, Qin Shi Huang, a murit după ce a luat pilule cu mercur pe care doctorii săi i le administraseră ca să aibă viață eternă. Împăratul Xuanzong, din perioada târzie a dinastiei Tang, a devenit din ce în ce mai irascibil și paranoic – un semn clar al otrăvirii cu mercur – în timpul ultimelor sale zile.

Fântâna de Mercur este o operă de artă creată în contextul Războiului Civil din Spania

Cinabrul, minereul din care se extrage cel mai adesea mercurul

Conducătorul egiptean din secolul IX Khumarawayh ibn Ahmad ibn Tulu se așeza pe niște perne umplute cu aer, plutind peste o baie de mercur, în timp ce slujitorii săi îl legănau ca să adoarmă.

La acea vreme, natura toxică a mercurului nu era cunoscută. Metalul era folosit frecvent în multe procese industriale, cum ar fi producerea de postav. Apoi, postavul era folosit la fabricarea pălăriilor în Anglia, în secolele XVIII și XIX.

Mulți lucrători din industria de fabricare a pălăriilor au suferit o serie de schimbări de comportament, cum ar fi irascibilitatea, pierderea memoriei, delir și halucinații, dând naștere expresiei „nebun ca un pălărier”.

Valoarea mercurului a crescut mult în secolul XVI, când s-a descoperit că aurul și argintul fuzionau ușor cu mercurul și formau un aliaj – o proprietate pe care minerii au găsit-o foarte folositoare la extragerea aurului, argintului și altor metale prețioase din minereu.

Alexander Calder, în fața operei Guernica, a lui Pablo Picasso, alături de Fântâna de Mercur, în Pavilionul Spaniol al Expoziției Mondiale din Paris

Cererea de mercur a crescut și la fel și importanța orașului Almaden drept centru de minerit și industrie. În timpul cuceririi spaniole a Lumii Noi, mercurul extras din minele din Almaden folosind munca silnică a fost trimis în America Centrală pentru a purifica depozitele bogate în argint de acolo, iar argintul rafinat a fost apoi expediat în Spania.

Atât de îngrozitoare erau condițiile de muncă din mine, încât mulți părinți își schilodeau intenționat copiii, ca să-i ferească să ajungă mineri.

În 1936, a izbucnit Războiul Civil Spaniol și mișcarea falangistă a lui Franco a preluat controlul asupra minei de mercur, după ce a asediat orașul Almaden. Astfel, guvernul spaniol a fost lipsit de veniturile financiare rezultate în urma exportului de mercur, precum și de accesul la metal, care era folosit la fabricarea armelor de foc.

Pentru a obține sprijin internațional, guvernul republican l-a comisionat pe artistul Alexander Calder să creeze un monument care să denunțe asediul orașului Almaden. Fântâna de Mercur a fost prezentată lumii la Expoziția Mondială din Paris, în 1937.

Mai târziu, Fântâna de Mercur a fost cedată Fundației Joan Miro, unde putea fi văzută cândva de îndeaproape. Astăzi, se află în spatele unei rame de sticlă, pentru a proteja vizitatorii de vaporii otrăvitori emanați din fântână.