Paradoxurile si misterul pasiunii pentru gustul sarat

Sarea este una dintre acele substante periculos de gustoase. Omul modern adauga cristale magice de sare in tot ceea ce gateste si coace si, daca ne luam dupa statistici, punem mult prea multa sare in mancare.

Omul nu a fost mereu dependent de sare, iar cautarea momentului in care acesta a descoperit placerea gustului sarat este un puzzle pentru oamenii de stiinta. Marele paradox al sarii este acela ca in cantitate mare este generatoare de afectiuni care pot duce la moarte, in timp ce eliminarea completa a sarii din alimentatie este incompatibila cu viata.

"Daca nu respecti nevoia de sodiu, mori", explica Paul Breslin, cercetator la Centrul Monell, din Philadelphia, institut dedicat studierii simturilor si gustului.

Nu exista nicio indoiala asupra faptului ca scaderea consumului de sare reduce riscul de atac de cord si accident vascular cerebral. In Finlanda, de exemplu, cand prin masuri luate la nivel de politica de stat s-a redus consumul de sare, numarul accidentelor vasculare cerebrale si al afectiunilor cardiace s-a redus substantial.

Dar reducerea consumului de sare este foarte dificila pentru ca aceasta este generatoare de gust bun fata de care oamenii au devenit dependenti. Aici incepe misterul sarii, scrie npr.org.

Oamenii de stiinta nu pot spune cu certitudine daca apetitul oamenilor pentru gustul sarat este natural. Cateva studii dovedesc ca oamenii se nasc cu nevoia de a manca sarat. Toti oamenii consuma mai mult sau mai putin aceeasi cantitate de sare si implicit de sodiu. Exceptie fac triburile izolate din Amazonia care nu cunosc sarea, ceea ce arata ca preferinta oamenilor pentru sare nu este universala.

Pe de alta parte, exista dovezi care arata ca pasiunea omului pentru sare este indusa. Dovada ca dupa ce la inceputul unui regim sarac in sare gustul alimentelor este groaznic, dupa circa o saptamana, acesta devine suportabil, iar ulterior absenta adaosului de sare nu mai este resimtita.

Un studiu a dovedit ca, in aproximativ patru pana la cel mult opt saptamani, cei care adopta un regim sarac in sare considera o farfurie de supa ca fiind suficient de sarata si gustoasa cu doar 50% din cantitatea de sare pe care ar fi folosit-o inainte de a renunta sa mai adauge sare in mancare.

Deci sarea este o obisnuinta pe care omul si-o insuseste de cele mai multe ori inconstient.

Partea cea mai grea este ca producatorii de alimente procesate sa adauge mai putina sare in produsele lor. Sarea este ieftina, creste termenele de valabilitate si combinata cu apa atarna la cantar.