Traian Băsescu a folosit UE pentru a se proteja, în 2012, profitând de conexiunile din PPE și de poziția sa în statul român (numiri de judecători și procurori, modificări în lege, presiuni pe funcționari). Dan Voiculescu ar putea fi apărat de UE în calitatea sa de simplu cetățean. Mecanismele UE sunt activate în cazul unor abuzuri ale statelor împotriva cetățenilor acestora și, de regulă, sancționează guvernele vinovate.

Meciul pare pierdut din start de Dan Voiculescu, după o rețetă verificată în cazul Adrian Năstase. Nu este exclusă, totuși, o decizie surpriză a instanței, care ar putea solicita refacerea rechizitoriului, de către procurori, considerând că este lovit de nulitate absolută.

Cel puțin zece greșeli grave, dacă nu abuzuri, au fost sesizate de avocatul Gh. Mateuț în rechizitoriu. Potrivit acestuia, s-a intenționat de la început inculparea liderului PC, dar acesta a fost introdus în ultima clipă în dosar, pentru a nu avea posibilitatea să se apere. Un astfel de viciu de procedură este automat sancționat de CEDO, ceea ce ar pune România într-o poziție extrem de delicată pe plan european.

 Rețeta din cazul Adrian Năstase

Procurorii numiți de Traian Băsescu deschid un dosar adversarilor acestuia. Presa portocalie dezlănțuie o campanie media în care prezintă exclusiv poziția Parchetului, uneori cu detalii transmise jurnaliștilor chiar de către procurori. Presa neutră nu intervine, pentru că imaginea politicienilor este, oricum, una proastă și se teme să nu fie atacată de deontologi, sau de comentatorii așa-ziși independenți. Campania de presă, centrată pe datele tendențioase furnizate de procurori, pune presiune pe magistrații care judecă speța. Nu sunt excluse și alte mecanisme de presiune (judecători care nu au imovabilitate, de exemplu).În final, se ajunge la CEDO, iar motivarea deciziei poate constitui cap de acuzare pentru România (judecătorii recunosc că nu sunt probe, dar vor să dea un exemplu, cum s-a întâmplat în cazul Năstase).

 Dosarul ICA, ingredientele unui abuz politic

Dan Voiculescu a fost implicat în dosar după ce a devenit adversarul politic al lui Traian Băsescu. Rechizitoriul nu cuprinde probe directe sau indirecte împotriva fostului senator PC. Este o prezentare generală, care menționează texte de lege, fără să prezinte nicio faptă concretă. Mai mult, potrivit avocaților, nu există nici măcar probe indirecte. Chiar dacă o campanie de presă susținută de mai multe trusturi de televiziune și zeci de ziare ar putea influența publicul din România sau pe judecători, instanțele europene vor sancționa abaterile procedurale și abuzurile magistraților.

 Găurile din dosar, sesizate de avocatul Gh. Mateuț

 Poziția lui Dan Voiculescu a fost constant ignorată de mass media, care a prezentat datele furnizate de procurori. Susținerile avocaților au fost considerate prea tehnice. În esență, aceștia sesizau că actele procurorilor sunt ilegale. O cerere depusă de Dan Voiculescu la Tribunalul București, arată găurile din dosarul șvaițer alcătuit de procurori și erorile magistraților . Avocatul Gh. Mateuț susține că dosarul ar trebui restituit procurorilor, care sunt obligați să-l refacă în întregime. Motivele:

1. Rechizitoriul nu cuprinde fapte de natură penală în ceea ce îl privește pe Dan Voiculescu. Starea de fapt este prezentată într-o formulă vagă, generală, lipsind elementele de fapt concrete care i se reproșează, indispensabile unui rechizitoriu (art. 263, al.1, CP) .

2. Din rechizitoriu lipsesc faptele materiale reținute în sarcina lui Voiculescu (timpul, locul, modul de comitere al faptei, mijlocul folosit, scopul și consecințele produse).

3. Procurorul prezintă doar texte de incriminare și reporduce conținutul acestora, fără nicio referire la o faptă concretă.

4. Rechizitoriul se bazează pe supoziții, și formuleqază prezumții de culpabilitate, incompatibile cu prezumția de nevinovăție, prevăzută în art. 5 Cod penal, în mod expres.

5. Chiar procurorii recunosc că nu au probe, la filele 164-165 ale rechizitoriului, unde în loc să prezinte fapte arată că ”analiza întregului mecanism reliefat de modul de derulare a procedurii de privatizare relevă că…”. Analiza o fac analiștii, procurorii trebuie să prezinte fapte.

6. Susținerile sunt bazate pe argumente filozofice: ”O versiune contrară înseamnă să admitem că toți cei implicați și-au încălcat atribuțiile de serviciu sau au acționat în interesul Grivco din considerente telepatice ori din necunoaștere sau prostie”. Arată a rechizitoriu sau a editorial din revista 22?

7. Dobândirea acțiunilor ICA este încadrată de procurori la infracțiunea ”spălare de bani”, dar la filele 35-36 sunt descrise operațiuni de natură comercială sau civilă a căror legalitate nu e contestată și fără relevanță penală.

8. Încadrarea se face tot pe bază de raționamente, nu de probe. De asemenea, nu se arată care este actul material, în ce constă acesta și câte sunt, de fapt, pentru a susține că spălarea de bani este în formă continuată.

9. Nu s-a respectat legea în ceea ce privește sesizarea organelor de urmărire penală. Astfel, ordonanța prin care s-a dispus extinderea cercetărilor la Dan Voiculescu (inițial, el nu figura în dosar) este nelegală. Ordonanța a fost emisă în 24.09.2008. Înainte de acest act, nu exista nicio sesizare. DNA s-a folosit de două denunțuri anonime, din care unul era copia unui articol de ziar. Denunțurile anonime nu pot fi luate în considerare decât pentru ca organul de urmărire penală să se sesizeze din oficiu. DNA nu s-a sesizat din oficiu, așa că în cazul lui Dan Voiculescu nu există niciun act de sesizare penală prevăzut de lege. Dacă legea s-ar respecta în România, Instanțele trebuiau să constate nulitatea absolută a rechizitoriului pe numele lui Dan Voiculescu, odată ce nu s-a făcut sesizarea penală. Dosarul trebuia retrimis la Parchet, pentru refacerea cercetării penale, dar instanța ICCJ a refuzat acest lucru.

10. Toate actele de urmărire penală cu privire la Dan Voiculescu au fost efectuate ÎNAINTE de începerea urmării penale în cazul său. Astfel, s-a încălcat iremediabil dreptul la apărare, fiindcă nu s-a dat posibilitatea avocatului lui Voiculescu de a pune întrebări martorilor, de a formula cereri și a depune memorii, întrucât nu era parte în dosar. Voiculescu nu a mai putut face observații cu privire la întrebările puse de procuror expertului, sau de cere completarea expertizelor sau de a solicita expertize proprii. CEDO sancționează astfel de proceduri.