Torturată, înfometată, uitată – Povestea tragică a lui Genie, copilul sălbatic ținut 13 ani închis în cameră

 Povestea lui Genie ilustrează unul dintre cele mai grave cazuri de abuzuri asupra copiilor cunoscute vreodată. Încă de când era sugar, ea nu a avut parte nici măcar de o atingere omenească prietenoasă.

A cunoscut numai abuzul și teroarea. A fost închisă într-o cameră întunecată cu ferestrele vopsite. Mai mult, nu i s-a permis să audă sau să scoată vreun sunet.

Astfel, acest copil sălbatic și-a dezvoltat abilitatea de a vorbi abia după vârsta de 13 ani. În acel moment, autoritățile au aflat despre abuzurile la care fusese supusă și au intervenit.

Aceasta este istoria tragică a lui Genie, un copil sălbatic a cărui viață a fost făcută fărâme.

Genie s-a născut în California, Statele Unite, în 1957. A fost al doilea copil care a supraviețuit, dintr-un total de patru născuți.

Tatălui ei, pe nume Wiley, îi displăceau copiii. Avea un comportament abuziv față de membrii familei lui, cărora nu le permitea să părăsească locuința. Ura a fost motivul pentru care și-a transformat fiica într-un copil sălbatic.

Totul începe într-un orfelinat și într-un bordel

Tatăl lui Genie crescuse mai mult în orfelinate. Mama acestuia conducea un bordel și îl vizita foarte rar. Din această cauză, el a acumulat resentimente și furie.

Mama lui Genie era cu 20 de ani mai tânără decât tatăl ei și suferea de probleme de vedere la un ochi. Acestea au fost urmate de cataracte grave. Din această cauză, a devenit din ce în ce mai dependentă de soț.

Tatălui lui Genie îi displăceau profund copiii, pe care îi considera gălăgioși. După nașterea lui Genie, el a început să își izoleze familia tot mai mult. Precum copiii dinaintea ei, Genie s-a născut cu Rh incompatibil și cu o greutate foarte scăzută.

Când Genie avea 20 de luni, tatăl a decis să își mute familia în casa mamei lui. O ținea pe Genie legată timp de 13 ore pe zi de oala în care își făcea nevoile. Apoi, îi punea un scutec seara și o punea într-un sac mic de dormit, imobilizându-i membrele.

O hrănea cu mâncare pentru copii, cereale, ouă fierte moi și lichide. După ce bunica din partea tatălui a murit lovită de o mașină, tatăl fetei a devenit și mai antisocial și abuziv.

El îl învinuia pe fratele lui Genie pentru accident. Acesta se afla împreună cu bunica lui când accidentul a avut loc. Tatăl lui Genie a renunțat la serviciu și și-a mutat familia în casa mamei sale.

O familie ca un penitenciar

Casa era foarte izolată de restul lumii. Bărbatul a continuat să impună restricții stricte în ceea ce privea „emiterea de sunete”. A refuzat să dețină un radio sau un televizor.

Aproape că nu le permitea niciodată fiului și soției să vorbească, mai ales când se aflau lângă Genie. Îi pedepsea de câte ori vorbeau fără permisiunea lui.

Wiley își obliga fiul să o abuzeze pe Genie în același mod în care o abuza el însuși. Îi dădea atât de puțină mâncare, încât la vârsta de 13 ani fata arăta de parcă ar fi avut șase sau șapte ani.

Noaptea, în jurul orei 23.00, ori de câte ori era posibil, mama ei îi strecura mâncare lui Genie. Acest lucru a făcut-o pe fată să dezvolte un program de somn anormal.

Ea dormea de la 19.00 la 23.00, se trezea câteva minute pentru a mânca, și apoi își continua somnul pentru încă șase ore și jumătate. Izolarea ei fizică a dus la subdezvoltare motorie. Singurele părți ale corpului pe care și le putea mișca erau extremitățile.

Acest regim inuman a dus la apariția unor dizabilități severe. La vârsta de 13 ani, Genie abia putea merge, nu putea să înghită mâncarea, nu avea control asupra defecării sau urinării și era înclinată să-și facă rău ori de câte ori se simțea furioasă sau frustrată.

Deși vederea îi era bună, nu o putea concentra pe obiecte aflate la o distanță mai mare de trei metri. Aceasta era mărimea camerei ei.

O sinucidere care nu rezolvă nimic

În 1970, părinții lui Genie au început să aibă certuri violente. După puțin timp, mama lui Genie a plecat cu fata, în timp ce soțul era ieșit. Ea s-a dus să aplice pentru o pensie de handicap pentru orbire.

A greșit, însă, ușa și a intrat în biroul de servicii sociale generale, din cauza faptului că era aproape oarbă. Acolo, un asistent social a contactat poliția. Autoritățile i-au arestat pe părinții lui Genie pentru abuz asupra copiilor.

Povestea a devenit în curând publică. În dimineața în care urma să apară la tribunal, tatăl lui Genie s-a sinucis. A lăsat un bilet pe care scrisese doar atât: „Lumea nu va înțelege niciodată”.

Genie a fost internată la un spital de copii. Terapeutul David Rigler și doctorul James Kent s-au ocupat de cazul ei. În acel moment, fata era subnutrită. Avea o înălțime de 1.37 metri, cântărea numai 27 de kilograme, avea un stomac umflat și dantura întreagă.

Deoarece mișcările îi fuseseră restrânse pentru atâția ani, pe fesele ei se dezvoltaseră calus gros și o mulțime de vânătăi. Coapsele îi erau diforme, toracele era subdezvoltat și oasele păreau a fi ale unui copil de 11 ani.

Nu putea să stea drept și avea un mers caracteristic „de iepuraș”. Își ținea mereu mâinile în față, ca pe niște gheare.

Când totul pare să se îndrepte, reîncep abuzurile

Atenția și grija pe care le primise la spital au avut un impact pozitiv clar asupra ei. A luat în greutate și, treptat, a început să interacționeze cu persoanele cu care se împrietenise.

Devenise foarte interesată de sunete. Încerca să le găsească sursa și muta obiectele pentru a produce zgomote. A locuit pentru puțin timp în casa unui cercetător.

Dar personalul din spital a fost de părere că acest lucru a avut un impact negativ asupra ei. Ea a fost luată de David Rigler și soția lui. Aceștia au devenit părinții ei adoptivi pentru un timp.

În 1975, când Genie a împlinit 18 ani, mama ei a dorit să o ia înapoi în grijă. Dar, în curând, acest lucru avea să o copleșească. În ianuarie 1978, nu a mai permis echipei de cercetare să aibă acces la fiica sa.

Genie a trecut prin cel puțin patru orfelinate între 1978 și începutul anilor ’90. Acolo, a fost supusă din nou la abuzuri fizice și psihice. Astfel, a devenit depresivă sever și complet retrasă.

Genie este acum aflată în grija statului California. Duce o viață simplă, într-un centru pentru adulți subdezvoltați mintal din Los Angeles. Locația nu a fost făcută publică.

Mama ei a murit din cauze naturale la vârsta de 87 de ani. Fratele ei, care fugise de acasă când împlinise 18 ani, a murit în 2011. Moartea lui s-a datorat unor complicații rezultate în urma diabetului.