"Craciun Fericit" - parca nu prea suna romaneste

 Poate ca unora le pare bizar faptul ca in copilarie si in tinerete n-am auzit in tara noastra o asemenea urare, precum "Craciun Fericit!".

Din vechime, romanii din toate zonele tarii isi urau pentru vacanta de Craciun "Sarbatori Fericite" si "Petrecere frumoasa de Craciun", daca se refereau punctual la sarbatoarea Nasterii Domnului.

Cea de a doua urare nu prea suna tovaraseste, dar pe cea dintai o puteai rosti fara teama, desi ingloba tacit si Craciunul, si Anul Nou, si Sf. Stefan, Sf. Vasile si Sf. Ioan. Puteam sa ne uram oricum, sa inglobam orice, chiar si pe Mos Craciun, care ajunsese intre timp sa circule cu nume acoperit, ca un fel de pseudonim: Mos Gerila.

Se zice ca acest pseudonim al mosului ar fi fost inventat de scriitorul Mihail Sadoveanu si ca, fiind intrebat intr-un cerc restrans de literati de ce a simtit nevoia sa schimbe un nume atat de popular, acesta ar fi raspuns scurt: "Pentru ca lumina vine de la rasarit".

Nu stiu cat este de adevarata relatarea, dar nu incape indoiala ca sintagma cu lumina si cu rasaritul le-a placut potentatilor vremii, socotind ca-i o vorba inteleapta, si au citat-o multa vreme. Ba chiar, ceva mai tarziu, un alt literat i-a revendicat paternitatea.

Noi, ceilalti, nepotentatii, ne saturasem de atata lumina dinspre rasarit, dar a trebuit s-o suportam pana la sfarsitul acelui '89, cand a adiat spre noi o boare dintr-o alta directie.

Pe scurt, Mos Gerila si-a reluat numele sau vechi, de domnisoara, iar bunicii si-au adus aminte ca stravechea urare autohtona: "Sarbatori Fericite" a ramas neschimbata in toate timpurile.

Generatia tanara poate nu si-a adus aminte de aceste detalii, dar citise urarile uzitate in lumea anglo-saxona, "Happy Christmas", sau in cea nemteasca, "Gluckliche Weihnachten", amandoua cu sens de "Craciun fericit".

Numaidecat cutuma lor a devenit la noi lege. Am dat uitarii stramoseasca urare "Sarbatori Fericite", care se referea la toata perioada vacantei de iarna sau cealalta, de "Petrecere frumoasa de Craciun", care se referea punctual la ziua Nasterii Domnului.

Peste noapte, "Craciun Fericit" a devenit la noi cutuma. Gata. Urarea era omologata si nu s-a opus nimeni. Asa a ramas si nimeni n-a stat sa gandeasca despre cum e cand ii urezi cuiva nu sa fie el fericit, ci sa fie sarbatoarea fericita. In opinia mea, fericirea o asteptam sa ne-o aduca sarbatoarea, nu sa i-o oferim noi ei.

Problema a preocupat si Biserica. Un preot, Eugen Tanasescu, relata mai demult pentru "Adevarul": "In niciun caz nu spunem 'Craciun fericit'. E un pleonasm! Cum pot fi altfel Sarbatorile, decat fericite?"

De altfel, nu e nicio regula in acest domeniu si cam fiecare popor, in functie de limbajul sau, a adoptat o anumita sintagma care sa se potriveasca la capacitatea de expresie a vorbirii sale, la gandirea sa, la imaginatia sa. Foarte multi isi ureaza Un Craciun Vesel: cehii (veseli vanoce), francezii (Joyeux Noel), slovacii (Vesele Vianoce), ucrainenii (Веселого Різдва).

Rusii spun "С Рождеством!", adica "te felicit de Craciun" si primesc acelasi raspuns, felicitandu-se reciproc. Un fel de "How do you do"/ "How do you do" englezesc.

Nu voi repeta aici toate urarile de Craciun, dar pentru noi mi se pare interesant sa aflam cam ce-si ureaza intre ei aromanii (macedo-romanii, de la sud de Dunare): "Carciun harios", (Craciun cu Noroc), sau alta varianta: "Hristolu s-afla!" cu raspunsul "Dealihea ca s-afla!" (Cristos s-a nascut / Adevarat ca s-a nascut).

Sarbii folosesc aceeasi idee, insa in limba sarba. Si nu numai ei. Urari de stilul celor uzitate de sarbatorile Pastelui, adaptate Craciunului, se constata la mai multe popoare.

Vazand atatea variante, unii se intreba cum e mai bine si corect sa procedeze. In opinia mea, cel mai bine e sa nu procedeze in niciun fel. Traditia si generatiile au facut tot ce trebuia. Noua nu ne revine decat sa pastram cutuma. Pare greu?