H1: Istoria biatlonului

Ce este biatlonul?

Biatlonul are cei mai mulți fani în Germania, Franța, Italia și în multe țări scandinave. Este o disciplină de iarnă care devine din ce în ce mai populară. Biatlonul include două componente: schiul și tirul cu arcul. Este demn de remarcat faptul că profesioniștii participă la diferite evenimente pe trasee cu o lungime de la câțiva kilometri până la 20 km. Când vine vorba de schi fond, există o varietate de stiluri de luat în considerare. În funcție de eveniment, concurenții pot intra în poligonul de tragere de două (sprint) sau de patru ori (individual, urmărire, start în masă). Sarcina concurentului este de a lovi cinci discuri aflate la aproximativ 50 de metri de poziție. La sprint, biatloniștii trag o dată în timp ce sunt culcați și o dată în picioare. În cazul celorlalte probe, avem patru trageri (două în poziția culcat și două în picioare).
Este nevoie de o condiție fizică destul de bună pentru a fi biatlonist. Din fericire, biatlonul poate fi savurat și ca spectator. Iar pentru a crește doza de adrenalină puteți paria pe atletul preferat. Principalul lucru în acest caz, casa de pariuri potrivită. Puteți să vă petreceți timpul și să faceți analiza caselor de pariuri pentru a o alege pe cea mai bună. Sau puteți urma link-ul: casino online nou și alegeți dintr-o listă pregătită a celor mai bune case de pariuri și, în acest caz, fiți deja de partea câștigătoare.

Istoria biatlonului

Primele competiții de biatlon au avut loc la sfârșitul anilor 1700. Și anume în 1767, când echipe de polițiști de frontieră norvegieni s-au întrecut între ele. Nașterea biatlonului poate fi asociată în mod corect cu antrenamentul soldaților norvegieni. Treptat, sportul a crescut în popularitate în întreaga Scandinavie. Timp de aproximativ 150 de ani, concurenții au fost strâns legați de armată - o situație care s-a schimbat doar puțin după cel de-al Doilea Război Mondial.
Biatlonul a fost disputat pentru prima dată la Jocurile Olimpice de iarnă din 1924 de la Chamonix. Disciplina a fost apoi introdusă ca sport demonstrativ, așa cum fusese și în 1928, 1936 și 1948, în timpul Jocurilor Olimpice. Nu a fost recunoscută ca disciplină olimpică din cauza numărului mic de țări care puteau alinia biatloniști.
În 1956, a fost înființată prima comunitate internațională de biatlon "Union Internationale de Pentathlon Moderne et Biathlon, UIPMB". Primele Campionate Mondiale pentru biatleți au avut loc la Saalfelden, Austria, în 1958. Femeile au putut concura la Campionatele Mondiale doar începând cu 1984. Biatlonul a devenit sport olimpic la Jocurile Olimpice de Iarnă din 1960 de la Squaw Valley, SUA. Dar numai bărbații puteau participa. Femeile biatloniste s-au alăturat Jocurilor Olimpice treizeci de ani mai târziu, în 1992, la Albertville, Franța.
Până în 1978, femeile biatloniste erau în mare parte soldați, dar calibrul puștilor folosite în acest sport a fost schimbat în curând, iar distanța țintei a fost redusă la 50 de metri, astfel încât a devenit mai ușor pentru un grup mai mare de concurente să se antreneze și să concureze. Competițiile au fost împărțite în probe individuale și curse de ștafetă.
În 1993, a fost înființată oficial Uniunea Internațională de Biatlon (IBU), care funcționează independent.