Magia Craciunului: Momentul incredibil in care Primul Razboi Mondial s-a oprit si inamicii au sarbatorit impreuna

 Primul Razboi Mondial a ramas in istorie ca unul dintre cele mai sangeroase conflagrati din istorie. Si pe buna dreptate. Milioane de soldati si civili au murit in acest conflict, iar conditiile de lupta erau foarte grele. Tocmai de aceea ideea unui armistitiu spontan pare a fi cel putin ciudata.

Numai ca este cat se poate de adevarata.

Business Insider aminteste cum, pentru o zi si o noapte, armata francezilor si britanicilor, pe de o parte, respectiv cea a germanilor, de cealalta parte, au pus armele deoparte pentru o scurta vreme pentru o sarbatoare al carui scop este sa aduca oamenii mai aproape unii de altii.

Era anul 1914. Razboiul incepuse in iulie si trebuia sa se termine inainte de Craciun. Doar ca la cinci luni dupa izbucnirea conflagratiei, luptele erau mai acerbe ca nicicand.

In urma infrangerii germane in Prima Batalie de pe Marna, armatele Antantei si Puterilor Centrale au cautat sa se invaluiasca, dand nastere unor sisteme de fortificatii si transee ce ajung sa se intinda de la Marea Nordului pana la granita elvetiana.

Marile ofensive au lasat nenumarati morti pe front, tacticile invechite adoptate de comandanti fiind complet inutile in fata noilor inovatii tehnice in materie de armament.

Cadenta si focul incrucisat al mitralierelor, precizia crescanda a artileriei, folosirea sarmei ghimpate, a aruncatoarelor de flacari sau a armelor chimice transformau orice atac intr-o baie de sange.

Traiul soldatilor era deosebit de aspru. Milioane de sobolani colcaiau, raspandind boli si infestand mancarea. Holera, febra tifoida si dizenteria au nenorocit vietile a mii de oameni. Infectiile erau de multe ori fatale, din cauza lipsei de antibiotice. Conditiile vitrege ale iernii si-au luat si ele tributul in vieti omenesti.

Miracolul de Craciun

Dar in acest peisaj dezolant, o minune s-a produs. In Ajunul Craciunului, soldatii au iesit din transeele inghesuite pentru a marca sarbatoarea Nasterii Domnului. Rand pe rand, oamenii de pe ambele fronturi si-au parasit posturile, si-au lasat armele si si-au intalnit inamicii la mijloc.

Ce a urmat a fost o adevarata lectie de umanitate: daca in urma cu cateva ore erau dusmani de moarte si se macelareau unii pe altii, acum vorbeau, dansau, cantau si mancau impreuna ca si cand erau prieteni la catarama. Ba chiar au jucat fotbal unii cu altii.

In scrisorile trimise ziarelor si celor dragi, soldatii au descris modul in care a aparut armistitiul spontan.

"Am plasat chiar mai multe lumanari decat inainte de-a lungul transeului nostru de un kilometru, precum si pomi de Craciun (...). Britanicii si-au exprimat bucuria lor prin aplauze. Ca majoritatea oamenilor, mi-am petrecut toata noaptea treaz. A fost o minunata, dar oarecum rece, noapte", explica locotenentul german Kurt Zemisch.

"Cred ca am vazut una din cele mai extraordinare privelisti ce i-a fost data unui om sa vada (...). Urma sa deschidem focul asupra lor, cand am vazut ca nu aveau pusti, asa ca unul din oamenii nostri a iesit sa ii intampine si in cam doua minute pamantul dintre cele doua linii de transee roia cu oameni si ofiteri ai ambelor parti, dand mana si urandu-si reciproc un Craciun fericit", povesteste sublocotenentul britanic Dougan Chater.

"Ce priveliste, grupuri (...) de germani si britanici de-a lungul intregii lungimi a frontului. Din intuneric puteam auzi rasete sau vedea chibrituri aprinse, un german aprinzand tigara unui scotian si invers, facand schimb cu ele sau cu alte suveniruri. Acolo unde nu puteau vorbi limba, se faceau intelesi prin semne si toata lumea s-ar fi parut ca se impaca bine", spune caporalul John Ferguson, intr-o scrisoare trimisa familiei.

Au fost si momente solemne. Mortii ce impanzeau tara nimanui au fost ingropati, la unele ceremonii participand laolalta si germani si englezi si francezi.

Poate ca atmosfera a fost cel mai bine descrisa de locotenentul Geoffrey Heinekey, a carui marturie a ramas in istorie: "Un lucru cu totul deosebit s-a intamplat (...). Unii germani au iesit cu mainile ridicate si au inceput sa-si ia unii dintre ranitii lor, asa ca am iesit si noi imediat din transeele noastre si am inceput de asemenea sa ne aducem si ranitii nostri. Germanii apoi ne-au facut semn si o parte din noi ne-am indreptat spre ei si am vorbit cu ei (...) ne-au ajutat sa ne ingropam mortii. Acest lucru a durat toata dimineata si am vorbit cu mai multi dintre acestia si trebuie sa spun ca pareau oameni formidabili (...) Nu pot sa exprim ironia in cuvinte".

La mai bine de un secol de cand razboiul a izbucnit, soldatii germani si britanici inca se mai intalnesc, dar doar ca sa joace partide amicale de fotbal, in memoria celor care au pierit pe Frontul de Vest.