Orașul german care a evitat bombardamentele pretinzând că face parte din Elveția

 În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, populațiile din jurul lumii se temeau de moartea adusă de raidurile de bombardamente. Din Londra până în Tokyo, distrugerile au atins o scară industrială.

Însă un oraș din sudul Germaniei a reușit să evite bombele avioanelor aliate printr-o combinație de geografie și noroc chior. Konstanz are o vechime de peste o mie de ani și este situat în Bodensee, în apropierea lacului Constance.

Orașul universitar mai este numit și Constance. Zona este locuită încă din epoca de piatră și se crede că numele așezării provine din Constantia, rămas de pe vremea Imperiului Roman.

Conform Vintage News, din 1414 până în 1418, aici s-a aflat Consiliul din Constance, la care s- a făcut apel pentru a se pune capăt Marii Schisme din sânul creștinismului. În timpul acestui conclav, Jan Hus, un teolog din Boemia, precusor al lui Martin Luther și al Reformei, a fost judecat pentru erezie și ars pe rug.

În ciuda acestei sentințe, orașul a fost și leagănul unor mari descoperiri. De exemplu, contele Ferdinand von Zeppelin provenea din Constance. El a dat lumii celebrele și masivele sale dirijabile.

Însă orașul are legături puternice cu țara vecină, Elveția, conexiuni care, potrivit Wikipedia, s-au dovedit vitale pentru siguranța sa în timpul războiului. Conflagrația a întărit asocierea dintre oraș și Elveția.

Granița dintre orașele înfrățite Konstanz, din Germania, și Kreuzlingen, din Elveția, a fost stabilită la începutul războiului, însă, cu excepția anilor de conflict, această graniță a fost o simplă formalitate și nu o barieră reală pentru cetățenii din Germania și Elveția.

Altfel spus, granița cu Elveția trece prin mijlocul orașului. Din acest motiv, atunci când Aliații zburau peste Germania noaptea căutând ținte, locuitorii din Konstanz intenționat lăsau luminile aprinse.

De ce? Fiindcă, de sus, orașul părea că face parte din Elveția, un teritoriu neutru. Din fericire, populația a fost scutită de bombe, iar inamicul a ignorat niște obiective militare care cu siguranță i s-ar fi părut foarte interesante.

În oraș se produceau bunuri pentru armata germană. De exemplu, compania Funkstrahl producea piese pentru radarele submarinelor, Schwarzwald Flugzegbau GmbH producea torpile, iar compania Dornier și-a transferat o parte din producție din Friedrichschafen – care era bombardat din greu -, în Konstanz.

Aliații au omis astfel o țintă-cheie, ceea ce a avut drept rezultat conservarea arhitecturii istorice a orașului. Konstanz, oraș pitoresc, cu străzi pietruite, este o parte din vechea Europă, așa cum și-o imaginează turiștii.

Dacă mergi pe străzile pietonale înguste, care pornesc din piața care înconjoară catedrala, poți să rămâi în acea Europă, pentru că multe părți din oraș au rămas neschimbate de-a lungul secolelor.

Catedrala a fost construită în mai multe faze, începând cu secolul VII (și, spre deosebire de catedralele din Munchen și Dresda, a fost scutită de bombele Aliaților).

În oraș există și un depozit construit în secolul XIV, numit „Konzil”, care este un martor impresionant al bogăției din Evul Mediu de care s-a bucurat acest oraș, pe atunci un centru important de comerț internațional.

Tot aici se găsește și hotelul Insel, o abație dominicană, datând din secolul XIII, care a fost transformată în hotel în 1875 și a avut ca oaspeți împărați și președinți de state.

Care este moștenirea acestei extraordinare păcăleli din timpul războiului? Răspunsul este „comerțul”. Relațiile din secolul XXI dintre Germania și Elveția și dintre punctele lor de întâlnire, Konstanz și Kreuzlingen, se bazează pe comerț și oameni care fac cumpărături.

Pentru că, din întreaga Europă, în Elveția sunt cam cele mai mari prețuri, efectele ratei de schimb fac ca în Germania să fie de obicei prețuri mai mici la alimente, cosmetice și alte bunuri de larg consum. Astfel, Konstanz este invadat în fiecare sfârșit de săptămână de vânătorii de chilipiruri.

Poate fi un lucru ciudat și oarecum frustrant pentru locuitorii orașului, dar este un preț mic de plătit pentru legătura valoroasă (care cândva a salvat întreaga localitate) cu țara neutră din apropiere.